Desi clubul din Valea Fetii nu este bogat, ca sa spunem asa, este pe punctul de a oferi o surpriza placuta craiovenilor, in sensul ca ar putea lua locul Universitatii in Divizia B. Cum? Dupa toate probabilitatile, Universitatea, lider in B2, va repromova in Divizia A, iar din seria C5 pare favorita la promovare in Divizia B si Armata Craiova. Desi este pe locul doi, craiovenii au un program oarecum mai avantajos decât liderul Building Vânju Mare. Urmatoarele trei partide din retur le disputa numai in Craiova, intâlnind, in ordine, pe FC Olt Scornicesti, GP si Universitatea II, echipe care sunt, in prezent, sub valoarea celor din Valea Fetii. Dupa aceste trei partide de „acasa“, elevii lui Mugurel Gusatu (foto) se deplaseaza la Motru, unde vor juca in fata juniorilor de la Arsenal, cei pe care i-au invins marti cu 4-1. Si asta in timp ce Building are meci foarte greu la Alprom Slatina (ocupanta locului trei in C5), apoi o alta deplasare dificila, la Minerul Mehedinti (ocupanta locului patru, echipa care a invins pe Universitatea II la Craiova).
Armata n-are conditii de promovare
Ca de obicei, antrenorul Armatei, Mugurel Gusatu, este rezervat in legatura cu sansele promovarii: „Nu ne schimbam obiectivul peste noapte in functie de un rezultat sau altul. V-am mai spus, nu avem o-biectiv promovarea in Divizia B, ci clasarea pe unul din locurile 1-5. Sincer, Armata nu are conditii de promovare. Sunt altii mai tari decât noi, si cu bani, si cu altele… Am vrut ca partida de marti, restanta cu Arsenal, s-o fi jucat pe un alt teren, nu pe al nostru. La noi este, cum sa spun, un fel de aratura! As fi vrut sa jucam in Valea Rosie sau pe terenul din Parcul «Romanescu» (Extensiv), dar n-am gasit intelegerea necesara. Ca asa-i in Craiova! Revenind la subiectul propriu-zis, reamintesc ca Armata are, pentru fiecare meci, acelasi obiectiv: victoria! Totul este sa si putem….“
Gusatu a dat de inteles ca in seria C5 exista si unele lucruri petrecute in afara terenului de joc:
„Ei, stiti cum este in fotbal, mai exista si anumite interese ale unora, alte lucruri colaterale, pe care daca nu le ai puse la punct te dezavantajeaza. Nu ma feresc sa spun ca noi suntem prea mici pentru o asemenea lupta. Vreau sa fiu bine inteles: din punct de vedere sportiv, nu imi este frica, dar ma tem de situatiile colaterale. Nu merg la lupta cu gândul ca adversarul ar putea sa ma bata cu mijloace neortodoxe, dar, din pacate, aceste mijloace se practica inca. Doar suntem in România, in Oltenia, nu?“
