Universitatea – Sportul 1-0
• Stadion „Ion Oblemenco“, spectatori: 1.500.
• A marcat: L. Pirvu ’85.
Universitatea: Bornescu – Feleaga, Ciuca, Mitchell, Velcovici – A. Ionescu, Clitnovici, Saceanu, Ciobanu – Dina, Piturca. Au mai jucat: Banica, Virlan, Craciunescu, Curteanu, D. Mihai, Cagnea, Argintaru, Stemat, L. Pirvu. Antrenor: Ovidiu Stinga.
Sportul: Stancioiu – Ratiu, Secareanu, Patrichi, Rusu – Stancu, Cruceru, Balan, Nae – Varga, Mazilu. Antrenor: Dan Petrescu. • Au mai jucat: Popescu, Maxim, Sumudean, Ferfelea, Oae, Sigartau, Lazano, Nicola, Bira.
• Au arbitrat: S. Coltescu – D. Mitruti, Fl. Buzarnescu
• Cartonase galbene: Cruceru ’40, ’53.
• Cartonase rosii: Mitchell ’37, Cruceru ’53.
Universitatea a trecut cu brio cel mai important test de pina acum, invingind la limita Sportul Studentesc, revelatia sezonului trecut. Cu toate ca intilnirea nu a excelat in ocazii de poarta sau in executii spectaculoase, fazele periculoase putind fi numarate pe degetele unei singure miini, alb-albastrii au izbutit sa-si treaca in cont, datorita jocului colectiv practicat, o victorie foarte importanta, de moral, in urma careia suporterii pot privi increzatori viitorul acestei echipe resuscitate.
Cei aproximativ 1.500 de suporteri veniti pe stadionul „Ion Oblemenco“ pentru a se edifica asupra Universitatii au fost partasi la o prima repriza in care fotbalul a fost servit cu tiriita, nivelul extrem de scazut fiind intretinut de ambele combatante. Linistea de pe teren, si nu numai, era disturbata din cind in cind de fluierul arbitrului central si de indeciziile tusierilor, iritind publicul spectator care mai atipea intre erorile acestora, mai ales ca pe teren nu se intimpla nimic. Spunem nimic, pentru ca singurul sut pe spatiul portii a venit in finalul primei parti, cind Alexandru Piturca l-a incercat, in lipsa de variante, pe Stancioiu, de la 30 de metri, insa taria cu care a fost lovit obiectul muncii nu avea cum sa-i puna probleme portarului advers. In rest, nimic. Ambele echipe nu au facut altceva decit sa plimbe mingea, gresind, uneori inexplicabil, adresa destinatarului.
Dupa o repriza pe care o putem trece usor in contul Diviziei D, Universitatea si-a revenit, pauza si cei citiva stropi de ploaie inviorind atmosfera de pe teren. Vazind ca advesarul nu se ridica la nivelul unei echipe de prim rang, alb-albastrii au prins curaj, au iesit cu mai multa incredere la joc si, cu toate ca nu l-au pus in mare dificultate pe goal-kepper-ul advers, au creat mai multa presiune, la care defensiva stundenteasca a inceput sa scirtiie, dovedind ca nu si-au facut temele cum trebuie. Marcajul strins si presingul impus de craioveni au luat prin surprindere gruparea bucuresteana. In plus, ruperile de ritm si trecerile in viteza ale lui Lucian Pirvu, surpriza placuta a intilnirii, au facut mare deranj in tabara lui Dan Petrescu, care nu s-a agitat deloc la cele vazute. Fiind peste adversara sa din orice punct de vedere, Universitatea a reusit, cu cinci minute inainte de fluierul final, sa faca fericiti toti suporterii, care au reactionat la fel ca la un meci oficial, scandind de nenumarate ori numele Stiintei. Bucuria a survenit ca urmare a unei faze cursive, ca in vremurile bune, iar finalizarea frumoasa lui Pirvu a pecetluit munca depusa in partea secunda de alb-albastri.
Universitatea a cistigat meritat aceasta partida, care va conta enorm pentru moralul tinerilor de care-si va lega numele o Craiova intreaga, in timp ce studentii au pierdut fara drept de apel, pentru ca nu au aratat nimic, nici macar faptul ca formeaza o echipa, jocul lor lasind de dorit. Ba mai mult, in „sesiune“, daca practica aceeasi partitura, putem spune fara nici o jena ca vor ramine „repetenti“.
