22 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăSportIstoria Jocurilor Olimpice moderne

Istoria Jocurilor Olimpice moderne

Primele Jocuri Olimpice moderne au avut loc in Grecia, la Atena, in 1896 si au fost oficial deschise de Majestatea sa Regele George I. Atunci au intrat in competitie 311 sportivi, toti barbati, din 14 tari. Patru ani mai tirziu, la Paris, numarul participantilor a fost mult mai mare, 1.225, dintre care 19 au fost femei. Pe parcurs, cei care au luptat pentru gloria olimpica au fost tot mai multi, ultima Olimpiada, cea de la Sydney – 2000, adunind la start 8.338 de barbati si 3.746 de femei, din 199 de tari.

Unul dintre simbolurile acestor intreceri, flacara olimpica, si-a facut aparitia pentru prima data in anul 1928, fiind aprinsa in timpul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Amsterdam.

De-a lungul timpului, trei editii ale JO au fost anulate din cauza razboilului: Berlin – 1916, Tokyo, Helsinky – 1940 si Londra – 1944.

Insemnele

La Anvers, in 1920, pentru prima oara s-a inaltat Drapelul Olimpic si s-a rostit Juramintul Olimpic, cel dintii sportiv care a promis ca intrecerile vor fi drepte si cinstite fiind scrimerul belgian Victor Boin.

Pe parcursul desfasurarii Jocurilor Olimpice, baronul Pierre de Coubertin a adus in fata CIO numeroase propuneri de imbunatatire a organizarii si desfasurarii competitiilor. Printre aceste inovatii se numara si adoptarea Drapelului, Emblemei si Devizei olimpice.

• Drapelul a fost conceput de Pierre de Coubertin inca din anul 1913 si a fost confectionat la magazinul „Bon Marche“, situat pe strada Oudinot din Paris, in apropierea locuintei sale. Primul Drapel avea dimensiunea de 3 m lungime si 2 m latime.

• Emblema este plasata in centrul Drapelului si are dimensiunea de 2,06 m pe 60 cm, fiind formata din cinci cercuri intretaiate, fiecare avind alta culoare: albastru, galben, negru, verde si rosu. Cercul albastru, asezat sus in stinga, este cel mai apropiat de catarg. Celelalte culorui sint dispuse astfel: cercul galben, in partea inferioara, uneste cercurile albastru si negru; in aceeasi pozitie este situat si cercul verde, care uneste cercurile negru si rosu. Aceste cinci culori, la care se adauga si albul Drapelului, reprezinta cele sase culori care intra in componenta drapelelor tuturor natiunilor. In necunostinta de cauza, unii atribuie cele cinci culori simbolul cite unui continent. Este o eroare de interpretare.

Iata ce spunea Pierre de Coubertin: „Aceste cinci cercuri – albastru, galben, negru, verde si rosu – reprezinta cele cinci parti ale lumii care au fost atrase de olimpism, gata sa accepte aceasta disputa rodnica. In plus, cele sase culori (inclusiv fondul alb al Drapelului), combinate intr-un anumit mod, reprezinta culorile tuturor natiunilor, fara exceptie…“.

• Deviza: „Citius – Altius – Fortius“ (mai repede, mai sus, mai puternic) simbolizeaza calea urmata de sportul mondial. Aceasta Deviza a fost atribuita lui Pierre de Coubertin, dar el a aratat ca apartine Clubului sportiv al gimnaziului din Arcucil, fiind formulata de prietenul sau Henri Didon, directorul gimnaziului, educator eminent si promotor frecvent al sportului.

Drapelul si Emblema au fost aprobate de CIO in 1914, cind si-au facut prima aparitie oficiala, cu ocazia celei de-a 20 aniversari a renasterii JO. Inainte insa, pe 5 aprilie 1914, Drapelul Olimpic a fluturat la Alexandria, cu prilejul Jocurilor Panegiptene.

In 1920, la Jocurile Olimpice de la Anvers, Drapelul a fost inaltat pe un Stadion Olimpic. De aceasta data, el purta si deviza.

Dupa ce, in 1914, Drapelul a fost incredintat spre pastrare lui Angelo Bolanski, membru CIO pentru Egipt, el n-a mai fost instrainat, raminind la Sediul forului olimpic de la Lausanne, fiind exceptate iesirile oficiale sau evenimentele deosebite.

Statutul si regulile olimpice prevad obligativitatea arborarii Drapelului pe Stadionul Olimpic (sau in imprejurimi) si inconjurat de drapelele tuturor natiunilor partricipante. Un Drapel Olimpic de o dimensiune mai mare flutura in incinta stadionului, pe un catarg central, unde este ridicat in momentul anuntarii deschiderii Jocurilor Olimpice si coborit la inchidere. La „deschidere“, un reprezentant al orasului unde s-au desfasurat Jocurile precedente aduce Drapelul Olimpic oficial – din satin, brodat, donat in anul 1920 de Comiteul Olimpic Belgian – si-l inmineaza presedintelui CIO. Acesta, la rindul sau, il transmite primarului orasului-gazda viitoare a Jocurilor Olimpice. Drapelul trebuie pastrat, pina la editia urmatoare, in cladirea principala a primariei. Drapelul, Emblema si Deviza sint proprietatea CIO.

Boicotul

In Antichitate, pe perioada Jocurilor Olimpice, toate conflictele armate incetau. Era timpul bataliilor sportive. Astazi, din pacate, nu mai este asa. Jocurile Olimpice si politica nu merg mereu mina in mina. Si a aparut boicotul, ca modalitate de manifestare a diverselor nemultumiri la nivel de politica de stat sau de grup. Sirul unor astfel de atitudini „moderne“ a inceput sa fie pregnant cu editia a XVI-a, din 1956.

Iata o scurta „biografie“ a boicotului olimpic.

• 1956. Melbourne. Olanda, Elvetia si Spania nu participa pentru a protesta contra evenimentelor din Ungaria. Liban, Irak si Egipt renunta in urma problemelor Suezului, iar China din cauza prezentei unei delegatii a Taiwanului.

• 1964. Tokyo. Coreea de Nord se retrage pentru a protesta contra prezentei Coreei de Sud.

• 1976. Montreal. Tarile africane renunta la Jocuri pentru a protesta impotriva prezentei echipei de rugbi a Noii Zeelande in Africa de Sud. Parasesc Canada: Algeria, Camerun, Congo, Egipt, Ethiopia, Gambia, Ghana, Volta Superioara, Irak, Kenya, Libia, Malawi, Mali, Maroc, Insulele Mauriciu, Niger, Nigeria, Uganda, Somalia, Sudan. Swaziland, Tanzania, Ciad, Togo, Zair, Zambia.

• 1980. Moscova. Statele Unite protesteaza contra invaziei Afganistanului de catre arma sovietica. Decizia presedintelui Jimmy Carter este urmata de 65 de tari, printre care Albania, Canada, Chile, China, Egipt, RF Germania, Iran, Israel, Japonia, Coreea de Sud, Niger, Pakistan, Panama, Paraguay, Tunisia, Turcia, SUA, Zair.

• 1984. Los Angeles. La un boicot s-a raspuns cu alt boicot, tarile aliate Rusiei absentind de la Los Angeles din motive de securitate. Romania a facut exceptie. Au lipsit: Afganistan, Bulgaria, Cuba, RD Germana, Etiopia, Ungaria, Laos, Libia, Mongolia, Polonia, Yemenul de Sud, URSS, Cehoslovacia si Vietnam.

• 1988. Seul. A doua absenta consecutiva a Cubei si Etiopiei. Au lipsit la apel: Albania, Cuba, Coreea de Nord, Madagascar, Nicaragua, Insulele Seychel.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS