Asta este Mutu!

Rasuflam usurati! Am trecut de un mare hop, cu Bosnia, dar asta e nimic daca nu batem la Oslo.Echipa, noua echipa, a fost cu doua fatete clare, impartite pe reprize – moale, slaba, uneori penibila, mamaligoasa in prima; foarte buna, cu faze de spectacol pentru un neutru – dar cine dracu’ era neutru la Craiova simbata? – combinatii, ratari, dar si riscuri in cea de-a doua.

Marele cistig al meciului, si nu numai, gindind cu ochii inainte, a fost/este Adrian Mutu. Apoi, perspectiva unei noi echipe, a unei noi generatii care poate lua numele de Mutu. Dar ar mai fi pina acolo, caci trebuie sa fim in fata, sa ne calificam. Nu o data, recunosc, l-am criticat pe Mutu pentru semicombat la Nationala, pentru un soi de indiferenta, delasare sau mai stiu eu ce era cu el, dar de data asta tot el a facut cam totul. De altfel, nici nu ma scuz, caci barometrul jocului sau a fost mereu publicul, care acum nu il fluiera, ci il aduleaza. Simplu, fiindca merita! Se pare ca Adi, in fine, a fost impregnat de stilul italienesc de a juca. Ati vazut cite faulturi a facut? Asta pentru ca a pus osul si a jucat la presing, spre deosebire de multi colegi de-ai sai, mai comozi sau care nu stiu sa joace decit o faza. Apropo, a comis si o memorabila intimplare de joc, cind a blocat cu o eleganta demna de Belodedici o minge de la adversar, apoi a plecat ca Hagi cu ea la picior, driblind cam tot.

Asa te vrem, Adi! Si, sa nu uitam, stimati telespectatori, ca Mutu este virf. Bravo, Adrian, mereu am vazut ascuns in tine grauntele de uraniu, dar abia acum ni l-ai aratat. De aia te-am si bestelit mai mereu, stiam ca poti.

Dezamagirea mare a cazut pe mine in cazul lui Pancu, mereu egoist, mereu in cautare de lovituri spectaculoase, de prima pagina, de Eurosport, de deadline, de generic. Nu stie, nu a invatat inca baiatul asta plin de talent sa joace simplu si, mai ales, colectiv. Are insa timp sa-i vina mintea la cap.Cu o conditie, sa aiba si Puiu rabdare cu el.Iar daca nu mai are, nu Puiu e de vina. Doamne, ce ratari, Daniele!

Lovitura de gratie insa mi-a dat-o… lovitura lui Ganea din ultimul minut, cind a dat golul acela dorit, rivnit, cautat, visat de neica Pancu. Cind a plecat mingea din piciorul lui Ganezu, convins ca o va prinde portarul, am dat drumul unei injuraturi. Nu am apucat sa zic insa decit „du-te-n…“ si mingea era in plasa. Asa ca, obiectiv si cinstit cum sint, m-am injurat singur.

Nu mai e cazul, dar este!, sa vorbesc despre publicul craiovean. Uluitor! Ginditi-va ce faceau tiganii din Bucuresti, ca ei sint majoritari aici, la pauza, cind era 0-0 si se jucase lamentabil. Eu nu pledez acum pentru Craiova, caci mai sint si alte orase, ci clar pentru Provincie. Brasov, Arad, Timisoara, Bacau, Constanta etc. Aici, suflul publicului e unic, e responsabil, nu ca pe „Lia Manoliu“, unde o slehta de vagabonzi huiduieste pe stelistul, rapidistul sau dinamovistul din echipa Tarii. Eu, unul, cred ca Bucurestiul s-a lins pe bot pentru multa vreme de Nationala. Se mai pot juca meciuri in Capitala doar daca se impart bilete echitabil pe judete, altfel, tot tiganie o sa fie!