Oprita-l pe Dinel!

Uneori, Dinel Staicu da senzatia ca are nevoie ca de aer de un scandal de presa. Parca-l excita ideea de a se expune drept un maestru al diversiunii publice si ori de cite ori traieste asta la prima pagina, prea putin ii pasa ca e ironizat, acuzat sau ridicat in slavi. In ultima vreme, insa, Dinel pare a-si cauta imaginea unui soi de Tarzan coborit in jungla fotbalului romanesc sa innoade picioarele sacalilor bucuresteni asa, ca si cind ar iesi la o miuta contra vreunui procuror de provincie pe care-l tavaleste el prin careul legii la orice ora din zi sau din noapte. Sa ne ierte presedintele Staicu, dar e pura prostie sa lansezi acum cazul Oprita ca pe o declaratie de razboi adresata Stelei, cind preocuparea de baza a oricarui manager cu capul pe umeri era sa-si protejeze pozitia de lider cu orice mijloace, numai cu gura mare nu. Ori al nostru iese la vinatoare de jucatori cu un bricegus intre dinti, de parca n-ar sti ca Gigi Becali il intimpina cu artileria grea a armatei. S-a inclinat Becali in fata cuiva, ca sa se prabuseasca sub bocancii lui Dinel de la Craiova? Nici macar presa, si hai sa amintim la iuteala de episoadele Malonga, C.T. Popescu sau Puscas, nu l-a putut pune cu botul pe labe. Asta-i trebuia Baniei acum, un conflict deschis cu greii Capitalei? Pasamite, era putin lucru ca Mitica Dragomir se uita lung incoace, doar-doar i s-o ivi ocazia sa le-o plateasca tromboneilor care l-au facut „jigodie de Bucuresti“. Ce-o fi zis Dinel Staicu, ma duc in Ghencea cu patruj’ de mii de oameni in spate si sa vad eu atunci cine ma opreste sa-l arunc pe Oprita intr-un portbagaj si sa le luam si nocturna la subrat!

Sa curga dovezi irefutabile in favoarea lui Dinel cit sa nu le putem duce, va zburda Oprita sub culori alb-albastre cind si-o vedea Gigi Becali ceafa, Corleone – lungu’ nasului si justitia – birna din ochi. Si-apoi, vine si omul de fotbal sa puna o intrebare: pai, bine, coane Dinele, ce-ti veni din senin cu Oprita asta? L-ai avut la Resita, daca-l ocheai ca-i scula, porneai tambalaul asta-vara, cind plingeai dupa fotbalisti, nu? Si cam asa e, ca, pina sa arate acest Oprita ca poa’ sa duca in spinare Steaua cu fundasi adversi cu tot, nu l-am vazut pe Dinel lacrimind dupa, i-auzi ia in presa de ieri, „copilul lui de suflet“. Una peste alta, povestea funambulesca a lui Oprita ascunde un puseu de teribilism al lui Dinel Staicu, care de buna seama nu gasise provocari mai profunde acolo sus, in fruntea clasamentului. Unde s-ar putea sa mai zabovim o vreme, daca mintile acelea luminate din dosul scenei, Mitrita sau Stroe, vor tempera degraba elanul pionieresc al presedintelui. La cita influenta au sus-numitii asupra lui, e de-ajuns un „Dinelus, ho cu tata,opreste-te un pic!“ si poate se evita si vreun croseu de stinga al lui Becali.