Comparatii rautacioase

Partida cu Astra a trecut, ea a fost ca o alinare pentru greu-incercatii suporteri olteni. Chit ca adversarii au semanat cu o echipa de cartier, alb-albastrii au demonstrat pofta de joc si o ambitie iesite din comun. Dar, cum au semnalat si alti colegi – inclusiv Sandoi a mers pe aceeasi idee – succesul de simbata trecuta a fost parca prea facil si tocmai din aceasta cauza trebuie sa raminem cu picioarele pe pamint. De acum incolo, este greu de crezut ca vom mai da peste echipe dezlinate, cum am avut norocul sa-i gasim pe ploiesteni.

Dincolo de laudele care i s-au adus Universitatii pentru prestatia din prima etapa, am sesizat ca sint multi care incearca sa „traiasca“ inca de pe urma conflictului intervenit saptamina trecuta intre Pavel Badea si Marius Sava. Si daca nimeni nu are tupeul sa-i „invite“ la inca o partida de box, celor doi li se zgindara orgoliul prin comparatii care mai de care mai „savante“.

Bunaoara, am citit prin mai multe ziare ca veteranii Badea si Stinga au fost ca joc peste „Savarina“, cu toate ca, dupa parerea noastra, fiecare dintre cei trei si-au facut treaba asa cum li s-a stabilit in „consemn“.

Comparatii dubioase, cum ca „ala“ a fost mai bun in comparatie cu „celalalt“ nu fac deloc bine, mai ales daca si „ala“, si „celalalt“ sint orgoliosi din cale afara. Oricum, judecind la rece, Badea s-a descurcat perfect in rolul de spiridus, facind harcea-parcea ideile si asa putine ale mijlocasilor „astrali“, Stinga a gindit jocul si pasele ca in vremurile bune, iar Sava, atit cit a jucat, a „distrus“ zona stinga a apararii lui Bondrea, obligindu-l pe „nea Marian“ sa-l schimbe urgent pe nefericitul Negoita, „paznicul“ lui Savarina.

Cu siguranta ca daca nu le-a prea mers ceva in evolutia de simbata, Badea si Sava sint primii care si-au dat seama ce si unde au gresit. In rest, haideti sa nu-i mai „gidilam“ la coardele sensibile si sa-i lasam sa-si faca treaba, unul in suprafata mai permisiva dintre atac si aparare, celalalt pe extrema, acolo unde dimensiunile zonei de actiune nu sint chiar generoase.

Sa incheiem cu o gluma: ce ar fi daca, analizind un meci al Realului din Madrid, un ziarist spaniol ar scrie ca Iker Casillas a fost cu mult peste Luis Figo pentru ca in timp ce degajarile portarului au fost pragmatice, toate ducindu-se perpendicular pe careul advers, centrarile nenumarate ale portughezului au fost efectuate cu preponderenta de-a latul terenului?