Sectorul tertiar din economia romaneasca, factor dinamizator in procesul de integrare europeana

In paralel cu cresterea dinamica a schimburilor internationale cu servicii, se manifesta si o tendinta tot mai pronuntata de impletire si interconditionare in cadrul relatiilor economice internationale dintre fluxurile de bunuri materiale, fluxurile tehnologice, fluxurile de investitii directe externe si cele de servicii.

In acest context, se contureaza in special trei dimensiuni ale comertului cu servicii, care prezinta o relevanta deosebita pentru strategiile nationale de dezvoltare:

a) factor determinant al competitivitatii tarilor in comertul international. Succesul produselor pe piata internationala depinde intr-o masura tot mai mare de eficienta si calitatea serviciilor incorporate in productie, astfel incat o pozitie competitiva puternica in domeniul serviciilor se dovedeste a fi o conditie si nu o alternativa pentru asigurarea unei pozitii puternice in comertul cu bunuri materiale.

b) potential agent al transferului de tehnologii moderne, intrucat noile tehnologii tind sa se concentreze intr-o masura tot mai accentuata in sectorul de servicii. Firmele de servicii sunt purtatoare ale noilor tehnologii, respectiv, cele care mobilizeaza aceste tehnologii. De exemplu, in Marea Britanie sectorul de servicii detine circa 30% din totalul investitiilor in hardware .

c) factor de atragere a investitiilor straine. Sectorul de servicii inregistreaza cele mai inalte ritmuri de crestere a fluxurilor de investitii directe, externe, comparativ cu celelalte sectoare economice.

Privind nivelul de dezvoltare al serviciilor, nivelul tehnologiilor al infrastructurii – fizice, al interconexiunilor dintre acest sector si celelalte sectoare economice si implicit sub aspectul potentialului de export al acestui sector, Romania se incadreaza in categoria tarilor cel mai putin dezvoltate. Ponderea scazuta a sectorului de servicii in PIB al Romaniei de 33% (comparativ cu o pondere de 49% a industriei si 19% a agriculturii) plaseaza Romania in cadrul subcategoriei respective de tari nu numai in urma numeroaselor tari in curs de dezvoltare, dar si a unor tari in curs de tranzitie europene (ponderea serviciilor in PIB este de 43% pentru Polonia, 37% pentru Bulgaria). Mai mult, sub aspectul contributiei sectorului de servicii la formarea PIB, Romania se situeaza chiar si in urma categoriei de tari cu venituri scazute.

Lumea dezvoltata cu care dorim sa ne integram este constituita din „economii de servicii”, ponderea sectorului de servicii in PIB al tarilor dezvoltate fiind cuprinsa intre: peste 70% (Irlanda), 65 – 70% (Marea Britanie, Belgia, Franta, Danemarca), 60 – 65% (Italia, Olanda, Austria, Finlanda, Norvegia, Suedia) si usor sub 60% in cazul Germaniei.

Starea de subdezvoltare a sectorului romanesc de servicii se reflecta printre altele in subdimensionarea sa atat in raport cu nevoile populatiei, cat si cu cele ale celorlalte sectoare ale economiei nationale; acesta constituind principala cauza a slabei capacitati generatoare de servicii a economiei romanesti si, implicit, a pozitiei periferice a Romaniei in schimburile internationale cu servicii.

Aceasta pozitie periferica a Romaniei in schimburile internationale cu servicii este o consecinta directa a neincadrarii sale in tendintele manifestate in special in ultimul deceniu pe plan international, vizand tertializarea economiilor nationale si internationalizarea serviciilor, reflectate intr-o crestere dinamica a continutului in servicii a productiei contemporane si a comertului international cu servicii.

Din raportarea relatiilor economiei romanesti la evolutiile care se desfasoara si, respectiv, sunt in curs de cristalizare sub incidenta fenomenului amplificarii rolului serviciilor in cadrul activitatilor economice la nivel national si international rezulta cateva concluzii deosebit de importante pentru strategia integrarii si pentru strategia dezvoltarii economice a tarii noastre in perspectiva urmatoarelor decenii, in general:

– importanta comertului international cu servicii, ca si serviciile in general, numai poate fi omisa din nici o abordare rationala a integrarii Romaniei in economia contemporana, decat cu riscul asumarii si perpetuarii unei pozitii periferice in cadrul diviziunii internationale a muncii actuale si a celei previzibile;

– eforturile de integrare in structurile economice europene si mondiale trebuie sa vizeze participarea eficienta a Romaniei atat in sfera schimburilor cu bunuri materiale, cat si in cea a schimburilor cu servicii;

– politicile comerciale care vizeaza acest sector al serviciilor trebuie sa stimuleze dezvoltarea acestuia, nu numai ca un mijloc de obtinere de venituri, ci si ca factor de atragere a investitiilor directe externe, ca agent al transferului know – how si de tehnologii moderne.

In contextul sfidarilor in calea integrarii Romaniei in structurile economiei mondiale, tara noastra dispune de sanse reale si potentiale pentru o participare sporita la circuitul economic mondial in sfera serviciilor. Dar, nu sunt suficiente oportunitatile de care dispune Romania pentru consolidarea capacitatii sectorului sau de servicii; la nivelul factorilor de decizie, se impune constientizarea rolului strategic al serviciilor in construirea unor structuri economice moderne, o politica coerenta de dezvoltare a sectorului national de serviciu care sa fie suport pentru dezvoltarea unei industrii si agriculturi moderne, pentru realizarea competitivitatii produselor si serviciilor romanesti pe pietele externe.

In cazul serviciilor, avantajele comparative deriva din factori care sunt rezultatul nivelului si modelului de dezvoltare anterioare (inzestrarea cu know – how, volumul infrastructurii fizice existente, capitalul de informatie). Din aceste considerente, tarile dezvoltate sunt mult mai mult competitive decat tarile in curs de dezvoltare in majoritatea segmentelor de servicii.

Romania, incadrandu-se in categoria tarilor care nu detin avantaje competitive in sectorul serviciilor, poate sa depaseasca aceasta situatie pe masura ce va reusi sa-si elaboreze o strategie concreta, de dezvoltare in acest domeniu.

In prezent, potentialul de export al Romaniei in sfera serviciilor se refera la:

– serviciile destinate consumatorilor finali (turism, servicii de ocrotirea sanatatii, servicii legate de educatie si pregatire profesionala);

– serviciile de afaceri (programe software, servicii de design industrial, servicii legate de cercetare in domeniul industriei).

Avantajele comparative in furnizarea de servicii destinate consumatorilor finali deriva din factori ca:

– proximitate fizica fata de Europa Occidentala;

– existenta unei cereri considerabile din partea Europei Occidentale pentru aceasta categorie de servicii;

– nivelul inferior al salariilor si al costului vietii comparativ cu tarile Europei Occidentale.

Avantajele comparative ale Romaniei in furnizarea de servicii de afaceri deriva din:

– personal capabil sa informeze inputuri in cunostinte si informatii din sfera vietii de afaceri;

– numeroase servicii de afaceri nu presupun investitii mari de capital.

In acelasi timp, exista si numeroase constrangeri in calea expansiunii exportului de servicii romanesti (infrastructura de telecomunicatie insuficient dezvoltata, lipsa de know – how in sfera marketingului, lipsa infrastructurii necesare de conectare la retelele de servicii).

Tertiarizarea economiilor nationale nu trebuie interpretata nicidecum ca un proces de diminuare a rolului industriei. Sub impactul progresului tehnologic contemporan, are loc un proces de convergenta si de integrare intre industrie si sectorul tertiar.