Pavel Badea a debutat la Universitatea in mai 1984 si a jucat pentru culorile alb-albastre pina in 1992, cind a luat calea strainatatii (Elvetia, ’92-’95). A mai imbracat tricourile Universitatii in turul campionatului ’95-’96, dar apoi a preferat „pribegia“ prin Orientul Indepartat (Coreea de Sud, Japonia). Din aceasta iarna a revenit acasa, dar, fiind refuzat de Florin Marin la Universitatea, a semnat un angajament cu FC Extensiv. In palmaresul propriu, figureaza eventul din campionatul ’90-’91, cind craiovenii, cu Cirtu (principal), Negrila (secund) si Cioaca (preparator fizic), au cucerit toate trofeele din Romania: campionat, cupa, tineret, juniori. In acel campionat fast, trioul Sandoi – Ciurea – Badea a inscris 36 de goluri din cele 76 marcate de intreaga echipa, astfel: Sandoi (13), Ciurea (13), Badea (10). Cei trei vor fi din nou impreuna, dar in ipostaze diferite: „Sandy“ si „Piticul“ sint antrenori, iar „Badita“, jucator. Badea a implinit luna trecuta 35 de ani, iar in curind va semna un contract cu Universitatea pentru doua sezoane. Ieri-dimineata, l-am abordat pe Badea pentru a-i afla opinia fata de actuala situatie de la Universitatea.
– Am inteles ca urmeaza sa semnezi un contract cu Universitatea, desi presa scrie ca l-ai si semnat. Ar fi pentru a treia oara.
– Asa este. In principiu, am discutat datele contractuale cu actualul patron al echipei, domnul Dinel Staicu. Urmeaza sa semnez contractul in scurt timp…
– Te simt ingindurat?
– Nu, dar de citeva zile se da o lupta interioara cu mine. Cred ca intelegeti de ce. Universitatea este echipa mea de suflet si am declarat dintotdeauna ca imi doresc un final de cariera fotbalistica pe „Ion Oblemenco“.
– Ar putea fi considerat acest pas la Universitatea un nou inceput pentru Badea?
– Da. Ar fi, cum sa spun, o manusa aruncata. Si pe care eu o ridic!
– De ce crezi ca n-ai avut loc la Universitatea in iarna, atunci cind ai revenit din Asia?
– Cred ca acest subiect este cunoscut. Situatia de atunci nu impunea reintoarcerea mea in acel moment.
– Adica?
– Din mai multe puncte de vedere, nu a fost un moment prielnic. Actionarul de atunci, Gigi Netoiu, ma dorea la Universitatea, dar antrenorul Florin Marin nu. In plus, sa nu uitam ca exista un fel de adversitate fata de Universitatea, motiv pentru care si eu am avut momente de ezitare si n-am mers personal la antrenorul Florin Marin. Spun asta deoarece, pina la urma, Florin Marin asta mi-a imputat, ca nu m-am adresat direct dumnealui. Dar eu nu m-am adresat nimanui, ci domnul Netoiu m-a cautat si m-a intrebat ce pretentii am.
– Ce zici de actuala Universitatea?
– Nu pot face comentarii, nu cunosc Universitatea actuala. Am fost plecat noua ani din Romania, iar din iarna, am activat la Extensiv. N-am avut cind sa-i urmaresc la „lucru“ pe cei care alcatuiesc Universitatea. Am vazut doar o repriza cu Rapid. Deci, nu pot avea o opinie avizata. Si nici nu-i problema mea.
– Cum va fi sa-l ai antrenor pe colegul si prietenul tau, Sandoi, cu doar doi ani mai mare decit tine?
– Absolut normal, nu vad nimic spectaculos in asta. Am fost, intr-adevar, colegi si prieteni. Am stat trei ani cu „Sandy“ in camera. Am adus, impreuna cu alti fotbalisti valorosi ai Universitatii, eventul in ’91. Dar astea sint deja amintiri. Lumea nu ne va caracteriza acum dupa reusitele de atunci. Craiova asteapta reinvierea spiritului Universitatii, insa trebuie sa priveasca realist actuala situatie. Cu realism si intelegere. Ce vreau sa spun? Suporterii sa lectureze cu atentie loturile altor echipe, bugetele lor si atunci ajung la vorbele mele. Important este insa faptul ca exista intentii serioase.
