Laringita este o afecţiune de sezon care implică adesea prezenţa tusei, răguşeala şi o stare generală supărătoare.
Printre principalele cauze care declanşează această afecţiune se numără infecţia tractului respirator superior, iritarea corzilor vocale, sinuzita, refluxul gastro-esofagian şi alergiile. Chiar şi vorbirea excesivă, fumul de ţigară sau expunerea la noxele din mediul înconjurător duc la disconfort şi la iritarea corzilor vocale.
În ciuda tuturor factorilor neprielnici, laringita poate sfârşi rapid dacă ştii ce paşi trebuie urmaţi.
Primele simptome se însoţesc ulterior de tuse, senzaţie de corp străin la nivelul gâtului, durere sau senzaţie de gât uscat. Mai ales în cazul laringitelor acute infecţioase, simptomele se pot asocia şi cu stări febrile, dureri de cap sau dureri musculare.

Diagnosticul laringitei acute este de obicei clinic

De multe ori, anamneza împreună cu simptomele şi examenul clinic ORL sunt de ajuns pentru un diagnostic de laringită acută. În unele cazuri, şi în special dacă simptomele persistă, este necesar un examen endoscopic laringian pentru a evidenţia alte eventuale modificari la nivel laringian.
De cele mai multe ori, laringita acută are o evoluţie naturală spre vindecare în șapte – zece zile. În această perioadă sunt indicate o serie de măsuri nonmedicamentoase care să faciliteze vindecarea. În principiu, pacienţii ar trebui să inspire un aer mai umed (folosind un umidificator în cameră) şi să se hidrateze foarte bine. De asemenea, ar trebui evitate substanţele care determină deshidratarea, cum ar fi alcoolul şi cafeaua.
Tratamentul antibiotic nu este necesar de cele mai multe ori, deoarece majoritatea laringitelor acute infecţioase au origine virală, însă în unele situaţii, medicul poate prescrie o cură de antibiotic, atunci când este vorba de o infecţie bacteriană. Alt tratament medicamentos care poate fi folosit în situaţii mai rare este tratamentul cu derivaţi de cortizon, aceştia având un rol în reducerea inflamaţiei corzilor vocale.
Soluţiile de propolis sunt eficiente pentru tratamentele externe
În uz extern s-a demonstrat eficienţa următoarelor procedee:
– gargară cu infuzie din sânziene, muşeţel, arnică, patlagină, sulfină, fructe de fenicul;
– inhalaţii cu abur de muşeţel, anason, mentă sau rozmarin, lavandă sau uleiuri eterice de mentă, brad, lavandă, câteva picături turnate în apă fierbinte (repetate dimineaţa şi seara).
Apiterapia recomandă:
– mierea zaharisită, din care se suge zilnic o cantitate de 30-50 g, până la completa dizolvare, într-o cură de două-trei săptămâni;
– soluţii de propolis (20-30% în alcool), din care se iau câte 20-30 de picături, de două ori pe zi, înainte de mese, amestecată cu 100 ml de lapte sau apă.

Ana-Maria PREDILĂ
A făcut studii de jurnalism la Université Lille 3, Charles de Gaulle, în Franţa şi este o persoană căreia îi place comunicarea şi socializarea. Vrea să fie informată şi să aleagă conform propriei conştiințe şi nu după cum dictează obiceiurile comunității. Îi place să citească şi să meargă la teatru.