Dacă ai constatat că răceşti mai des decât alte persoane pe parcursul unui an, tot pe gene poţi să dai vina, susţin experţii care au studiat fenomenul în ultimii zece ani. Ei au descoperit variaţii genetice care ar putea elucida misterul răcelilor frecvente doar la unele persoane. Diferenţele pe care le-au constatat au fost la nivelul celulelor receptoare şi al cantității de substanţe inflamatorii produse de organism.
Cele mai multe răceli sunt cauzate de rinovirusuri, iar acestea pătrund foarte rar în organism pe cale bucală, prin sărut sau dacă bei după o persoană răcită, după cum susţin cercetătorii de la Universitatea Wisconsin. În schimb, nasul şi ochii sunt cele mai vulnerabile dacă o persoană îţi strănută sau tuşeşte în faţă sau dacă atingi cu mâinile o suprafaţă contaminată.
Ai putea suferi de rinită alergică
Dacă ai tot timpul nasul înfundat, ar trebui să iei în calcul şi o eventuală rinită alergică. Răcelile, spre deosebire de rinită, se manifestă şi prin stare generală de rău, durere de cap, febră uşoară (uneori). Apoi, secreţiile nazale sunt apoase (transparente) şi abundente în cazul rinitei, iar în răceli – consistente şi verzi-gălbui. Poţi identifica rinita după câteva simptome specifice: accese de strănut, prurit (mâncărime) ocular, nazal şi/sau al cerului gurii.
Responsabile de producerea acestor manifestări sunt peste 200 tulpini de virusuri, cele mai frecvente fiind tulpinile de rinovirusuri, coronavirusuri, adenovirusuri și enterovirusuri (echo şi coxsackie).
Incidenţa maximă a acestei afecţiuni este atinsă în intervalul septembrie – aprilie, cunoscut ca sezonul răcelilor și gripelor, cauzele favorizante find reprezentate de scăderea temperaturilor mediului, reducerea imunităţii, aglomerările din colectivităţile de copii, boli cronice ale copilului sau de un contact prelungit cu persoane bolnave cu afecţiuni respiratorii.
Pe fondul scăderii imunităţii secundar unor stări virale (după răceli comune), creşte riscul suprainfecţiei cu diferite tulpini bacteriene patogene (stafilococ, streptococ, pneumococ), care pot agrava starea virală, necesitând tratament antibiotic.
Transmiterea infecției
Răceala se transmite prin intermediul secreţiilor respiratorii cu încărcătură virală care sunt eliminate în aerul atmosferic prin strănut sau tuse sub forma unor particule de salivă foarte mici, uscate, care pot rămâne în aer pentru perioade lungi de timp, contribuind astfel la transmiterea unor boli infecţioase de la un individ la altul prin intermediul aerului, vorbit, cântat, strigat, şi apoi sunt inhalate.
Contaminarea se poate face și prin contact direct cu mâinile contaminate ale persoanei bolnave sau indirect cu obiecte contaminate de către persoanele bolnave și apoi autoinocularea la nivelul mucoaselor nazale sau bucale, calea principală de transmisie.
Ce spun studiile
Studiul realizat la Universitatea Yale, SUA, explică astfel, pentru prima dată, legătura dintre temperaturile joase şi activitatea virusului. Cercetătorii au descoperit că, la temperaturi mai ridicate, şoarecii infectaţi cu rinovirus produc un val de semnale imune antivirale, ce activează mecanismele naturale de apărare ale organismului, care luptă împotriva virusului. În schimb, la temperaturi mai joase, şoarecii produc mai puţine semnale antivirale, astfel încât infecţia poate persista. Iar în culturi de laborator, celulele provenite din căile respiratorii umane, infectate cu rinovirusuri şi menţinute la cald, erau mai predispuse să sufere moartea celulară programată – un fenomen normal, determinat de răspunsul imunitar şi care are ca scop limitarea răspândirii infecţiei în organism. În schimb, în cazul celulelor păstrate la rece, era mai puţin probabil să se întâmple acest fenomen.
