Medicii specialişti în medicina muncii consideră că pensionarea ar trebui să se facă în funcţie de vârsta biologică. Pensionarea obligatorie la 65 de ani, mai spun specialiştii, va genera probleme sociale.
Chiar dacă egalizarea vârstei de pensionare până la atingerea pragului de 65 de ani se va realiza până în 2030, argumentele împotriva ei sunt multe şi ţin în primul rând de starea de sănătate a populaţiei, legislaţia actuală, dar şi de alte particularităţi ale traiului de zi cu zi din România.
Prof. dr. Ion Toma, şeful catedrei de medicina muncii de la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova, consideră că femeile vor avea mai întâi de suferit ca urmare a aplicării acestei legi. „Femeile la noi au foarte multe sarcini. Ele sunt mame, gospodine şi au cam aceleaşi obligaţii, dacă nu mai multe, la serviciu decât bărbaţii. Din cauza particularităţilor anatomo-patologice, femeile au performanţe la locul de muncă mai scăzute după o anumită vârstă, motiv pentru care va fi foarte greu să-şi păstreze sau să-şi găsească un loc de muncă“, a declarat prof. Toma.
Legislaţia muncii se bate cap în cap cu Legea pensiilor
Alt argument împotriva pensionării obligatorii la 65 de ani, atât la bărbaţi, cât şi la femei, este chiar legislaţia muncii, care intră în contradicţie cu Legea pensiilor, interzicând exercitarea unor profesii după vârsta de 55 de ani. Anumite meserii, cum sunt cele de macaragiu, zidar, constructor, inginer constructor, presupun lucru la înălţime. Legislaţia muncii prevede că după o anumită vârstă nu mai pot fi prestate aceste activităţi. În urma unor studii, prof. Toma a observat că există persoane trecute de 55 de ani care pot să-şi desfăşoare activitatea la înălţime şi după această vârstă, după cum există şi persoane sub 55 de ani, care nu pot să lucreze la înălţime. Din acest motiv a propus şi consideră că pensionarea ar trebui să se facă diferenţiat, în funcţie de starea de sănătate, iar cei care doresc să poată să profeseze chiar şi după 65 de ani. „Pensionarea ar trebui să se facă în funcţie de vârsta biologică a fiecăruia. Sunt oameni care lucrează foarte bine şi după 65 de ani şi sunt oameni care nu mai dau randament cu mult înainte de a împlini această vârstă, pentru că starea organismului nu le mai permite“, a precizat Toma.
Obligaţi să se reorienteze profesional la 55 de ani
Obligarea persoanelor cu profesii care presupun muncăîn condiţii deosebite să lucreze până la 65 de ani se va răsfrânge asupra sistemului de protecţie socială. „Dacă devin incompatibili cu profesia, ce facem cu ei la 55 de ani? Le facem reconversie profesională? Reconversia profesională este dificilă la această vârstă. Şi cine o să-i angajeze? Nu îi va angaja nimeni şi atunci, din disperare, vor merge să-şi caute boli ca să poată fi pensionaţi“, a mai spus prof. Toma.
În România, locurile de muncă sunt o raritate. Iar persoanele în vârstă nu sunt tocmai preferate de patroni şi e de înţeles. Aceştia caută mai degrabă persoane tinere, dinamice, de 25-30 de ani, care au capacitate mare de învăţare, rezistenţă la stres şi randament mult mai mare decât să zicem un angajat cu experienţă, dar care are 60 de ani.
Un alt argument, poate cel mai important, este starea de sănătate a populaţiei, care se reflectă cel mai bine în speranţa de viaţă. Potrivit Eurostat, speranţa de viaţă în România este de 72 de ani. Bărbaţii trăiesc în medie 68,5 ani, iar femeile 75 de ani. După noua Lege a pensiilor, bărbaţii vor apuca să beneficieze de pensie 3,5 ani, în condiţiile în care au cotizat zeci de ani la sistem.
