Coronarografia şi angioplastia coronariană

Cardiopatia ischemică este afecţiunea cardiovasculară care, prin amploarea fenomenului şi potenţialele sale consecinţe, a captat în ultimii ani interesul nu doar al medicilor şi cercetătorilor, ci şi al mass-media şi al oamenilor fără pregătire în domeniu. Mecanismul bolii îl reprezintă dezechilibrarea balanţei dintre necesitatea şi disponibilul de oxigen la nivelul muşchiului cardiac – cauza cea mai frecventă fiind ateroscleroza. Ateroscleroza presupune îngustarea arterelor responsabile de aducerea sângelui oxigenat la inimă prin depunerea colesterolului pe pereţii acestora sub forma unor plăci, numite ateroame.
În unele cazuri, diagnosticul cardiopatiei ischemice poate fi pus rapid şi sigur. Sunt însă cazuri când tehnicile uzuale de diagnostic (examenul clinic, discuţia cu pacientul, electrocardiograma, analizele de sânge, testul de efort, testul Holter, ecografia cardiacă Doppler) nu sunt concludente şi se apelează la o investigaţie complexă, numită coronarografie.
Aceasta permite vizualizarea directă a arterelor care irigă muşchiul cardiac, denumite artere coronare, prin introducerea în interiorul acestora a unei substanţe vizibile radiologic. Astfel se pot identifica stenozele coronariene, adică zonele în care arterele inimii sunt îngustate prin depunerea de colesterol.
În cele mai multe cazuri, stenozele coronariene semnificative se pot trata în aceeaşi şedinţă, printr-o tehnică numită angioplastie coronariană. Aceasta presupune introducerea în interiorul arterei coronare îngustate a unui balonaş, care apoi se umflă la o presiune de 5-10 atmosfere, ceea ce conduce la recăpătarea diametrului normal şi permite restabilirea fluxului sanguin. De obicei, în interiorul arterei coronare astfel reparate se introduce un stent – acesta este un dispozitiv asemănător unui arc, care previne reapariţia unei noi stenoze în viitor.
Coronarografia şi angioplastia nu sunt propriu-zis operaţii, deoarece întreaga intervenţie se realizează prin introducerea unor instrumente print-o mică incizie a arterei femurale, situate la nivelul coapsei pacientului, realizată în urma anesteziei locale. Aceste instrumente sunt avansate prin sistemul arterial până la coronara îngustată şi manevrate din exteriorul corpului. Intervenţia durează mai puţin de o oră, timp în care pacientul este treaz şi nu resimte în general manevrele care i se aplică.
Coronarografia şi angioplastia s-au dovedit metode sigure şi eficiente şi sunt aplicate în ţările dezvoltate economic în mod curent de mai multe zeci de ani. Din păcate, în ciuda eforturilor şi protestelor medicilor cardiologi, autorităţile medicale din România nu consideră dezvoltarea coronarografiei şi angioplastiei o prioritate, şi astfel accesul pacienţilor la aceste tehnici este în continuare nejustificat restricţionat.
O persoană care a suferit o angioplastie nu este nicidecum vindecată. Deşi simptomele bolii au dispărut, rămâne riscul ca procesul de ateroscleroză să avanseze şi să afecteze în viitor acelaşi vas sanguin sau altul – fie tot o arteră coronară, fie una cerebrală, renală sau situată la nivelul picioarelor. De aceea, pacientul trebuie să continue tratamentul medicamentos şi să aplice măsurile generale nefarmacologice: renunţarea la fumat, exerciţiile fizice regulate, evitarea excesului ponderal, consumul moderat de alcool şi adoptarea unei diete sănătoase, bazate pe legume şi fructe proaspete, cu puţine dulciuri concentrate şi grăsimi de origine animală.