Conjunctivita alergică reprezintă manifestarea unei reacţii de natură alergică a conjunctivei. Aceasta este o membrană subţire şi transparentă, care acoperă albul ochilor şi interiorul pleoapelor. Boala apare din cauza răspunsului exagerat al sistemului imunitar în momentul în care persoana cu teren alergic intră în contact cu anumite substanţe din mediul extern.
Substanţele care provoacă apariţia conjunctivitei alergice poartă numele de alergeni. Din cauza răspunsului imun exagerat, pot să apară simptome precum lăcrimare, umflarea pleoapelor, strănut sau mâncărimi. În unele cazuri grave poate apărea chiar şi şocul anafilactic.
Alergenii
Printre alergenii care determină apariţia conjunctivitei alergice se numără: praful de casă, penele, anumite produse cosmetice (cremele de faţă, demachiantele, creioanele dermatograf, soluţiile de ras sau după ras), mucegaiurile, firele de păr de animale, veninul de insecte, medicamentele sau unele fructe precum căpşunele. Aceşti alergeni determină eliberarea histaminei şi a altor substanţe, ceea ce conduce la dilatarea vaselor sanguine din ochi. De obicei, acuitatea vizuală rămâne normală, aceasta fiind afectată doar în cazul apariţiei complicaţiilor.
Cele mai frecvente simptome ale bolii sunt înroşirea ochilor, mâncărimi locale, lăcrimare abundentă, nepurulentă.
Tratament
În general, în această boală, conjunctiva devine roşie şi apare o secreţie de cantitate moderată. Edemul ocular (umflarea pleoapelor) şi înroşirea marginii pleoapelor sunt, de asemenea, caracteristice în această boală. În majoritatea cazurilor, pacienţii prezintă şi alte boli alergice, precum bronşita sau rinita alergică.
Prima măsură care trebuie luată împotriva apariţiei conjunctivitei alergice constă în evitarea expunerii la alergeni. Principalul scop al tratamentului este ameliorarea simptomelor. Se recomandă evitarea locurilor unde sunt prezenţi alergenii care pot provoca exacerbarea bolii. Bolnavul trebuie să evite atingerea ochiului cu mână, vată sau cu tifon. Ochiul afectat nu trebuie pansat, deoarece secreţia stagnează şi germenii se pot înmulţi. De aceea se recomandă tratamentul cu picături şi lăsarea descoperită a ochiului.
Menţinerea igienei ochiului este cea mai importantă, spălarea cu apă şi săpun fiind recomandată zilnic. Ca şi tratament local, se pot aplica unele coliruri antiseptice, comprese reci decongestive, dezinfectante şi lubrifianţi oculari care au efect de spălare a antigenilor.
