Chiar dacă nu figurează printre primele cauze de deces, osteoporoza este o afecţiune de temut, cu atât mai mult cu cât, cu timpul pot apărea complicaţii, cum ar fi fractura de col femural.
Ţesutul osos este unul în care au loc permanent atât depunerea, cât şi pierderea de calciu. După vârsta de 35 de ani, pierderea de calciu depăşeşte depunerea. Când acest proces este accelerat, oasele devin tot mai fragile, iar structura lor se aseamănă cu cea a unui burete cu găuri mari în interior. Osteoporoza este o boală caracterizată prin reducerea densităţii minerale osoase, asociată cu compromiterea structurii osoase trabeculare, ceea ce predispune osul la fractură.
Oasele osteoporotice sunt mai puţin dense prin pierdere de substanţă, ceea ce se reflectă în structura lor internă, care este profund afectată. După 35 de ani, osul pierde în mod continuu din substanţa sa, un fenomen normal o dată cu înaintarea în vârstă.
Boala osului poros
Această pierdere poate deveni însă o problemă serioasă dacă „rezerva osoasă“ iniţială a fost prea mică sau dacă pierderea de substanţă osoasă se face prea repede. Rezultatul este creşterea riscului de fractură, fie printr-o cădere obişnuită, fie printr-un efort moderat de ridicare. Pe glob, la fiecare două secunde, survine o fractură din cauza osteoporozei, în total peste şapte milioane pe an. Cheltuielile rezultate în urma fracturilor osteoporotice sunt de 2.500 de dolari pe fiecare secundă.
Diagnosticul de osteoporoză nu se poate pune doar prin examinarea persoanei respective, cu excepţia situaţiei în care aceasta are o deformare caracteristică dobândită a coloanei vertebrale sau a scăzut evident în înălţime.
Examinarea biologică a sângelui este de regulă normală, iar examinarea radiologică nu poate depista boala decât în fazele mai avansate, când de obicei apar complicaţiile osoase (tasări, fisuri, fracturi). Singura modalitate de diagnosticare pentru o densitate osoasă redusă este osteodensimetria (o ecografie specializată utilă).
Tratament şi alimentaţie
Persoanele diagnosticate cu osteoporoză pot lupta pentru a opri evoluţia bolii şi a evita fracturile. Aportul de calciu este foarte important pentru prevenirea şi stoparea osteoporozei, în special în prima parte a vieţii.
Pentru persoanele adulte se recomandă un aport de circa 800 mg calciu/zi, iar pentru bărbaţii trecuţi de 65 de ani şi pentru femeile în postmenopauză, de 1.500 mg/zi.
Alte tipuri de tratamente, care previn sau reduc riscurile apariţiei osteoporozei, sunt: exerciţiul fizic, tratamentul hormonal şi medicamentos, prevenirea căderilor sau expunerea la soare, dar moderat.
Material realizat în colaborarea cu Vasile Ghivercea, medic primar chirurgie – traumatologie, doctor în ştiinţe medicale.
