Abraham Lincoln spunea că „poţi să prosteşti unii oameni tot timpul şi toţi oamenii un timp, dar nu poţi să prosteşti toţi oamenii tot timpul“. Cuvintele pare că se potrivesc ca o mănuşă relaţiei pe care administraţia publică locală o are cu cetăţenii începând cu anul 2012. În cele ce urmează mă voi referi însă strict la două subiecte cu impact major asupra comunităţii, tratate pe larg în GdS. Este vorba despre problema deşeurilor şi spitalul regional.
Epopeea deşeurilor a debutat la începutul anilor 2000, când administraţia PSD a Craiovei de atunci a bătut palma cu o firmă privată pentru un depozit ecologic de gunoi.
A urmat un lung şir de compromisuri şi abdicări în faţa partenerului privat, fie că acesta s-a numit Systema Ecologic sau succesorul său, Eco Sud. Groapa de gunoi care trebuia amplasată la peste 10 kilometri de Craiova a sfârşit prin a fi mutată în oraş, în cartierul Mofleni. Problemele s-au simţit mai târziu: când bate vântul, oraşul se sufocă de la miros. Apoi, preţul depozitării gunoiului a crescut constat la cererea gestionarului, în ciuda declaraţiilor belicoase ale celor de la primărie. Ca de obicei, a pierdut populaţia.
După intrarea României în UE, administraţia locală a fost obligată să colecteze selectiv deşeurile. Primea şi bani pentru asta, vreo 54 de milioane de euro. Toate cele 111 localităţi din Dolj s-au constituit într-o asociaţie (Eco Dolj) pentru accesarea banilor. Pentru aprobarea proiectului, autorităţile trebuia să demonstreze că au un depozit ecologic de stocare a gunoiului, agreat de UE. Aşa a intrat în această poveste depozitul de la Mofleni, gestionat de firma Eco Sud. În 2013, administraţia a convenit cu Eco Sud un protocol, prin care firma se obliga să primească în depozit deşeurile din întreg judeţul. De asemenea, se angaja să lucreze cu operatorul desemnat de autorităţi să colecteze gunoiul. Înţelegerea trebuia concretizată printr-un act adiţional la contractul iniţial, care data din 2002. Forma actului adiţional a fost aprobată prin hotărâre a consiliului local (HCL nr. 3/2013), numai că Eco Sud nu l-a semnat niciodată, înţelegând că autorităţile sunt acum la mâna sa. Între timp, proiectul cu fonduri UE a avansat: s-au împărţit recipienţi în judeţ, s-au construit staţii de sortare şi transfer, s-au cumpărat maşini pentru transportul gunoiului şi s-a desemnat operatorul de colectare a deşeurilor. S-a ajuns astfel la momentul adevărului, cel în care deşeurile trebuia să ajungă la Mofleni, în depozitul Eco Sud. În lipsa unei obligaţii scrise, firma nu a dat curs solicitărilor. În schimb, a cerut autorităţilor craiovene să accepte majorarea preţului de depozitare cu 2,38 euro/tonă fără TVA, echivalentul a 11,8 lei. Preţul urma aşadar să ajungă la 103,33 lei/tonă fără TVA. Firma şi-a motivat cererea prin accea că trebuie să cheltuiască circa 13 milioane de lei pentru închiderea şi monitorizarea post-închidere a celulelor 1-5, în care s-a depăşit capacitatea de stocare. Prinsă în capcană, administraţia locală nu a avut decât să accepte majorarea preţului. Alternativa era ca Eco Sud să blocheze master planul de deşeuri, iar administraţiile din Dolj să returneze către UE cele 54 de milioane de euro. Actul nesemnat din 2013 a fost glonţul de argint pe care Eco Sud l-a tras la momentul oportun pentru a îngenunchea administraţia locală. Incredibil ni se pare însă că autorităţile ne-au ascuns timp de şase ani (2013-2019) că nu aveau acest act adiţional încheiat cu Eco Sud. Ne întrebăm cum au putut accesa proiectul de 54 de milioane de euro în lipsa actului. Tariful depozitării gunoiului la Mofleni a fost majorat în şedinţa CL Craiova din 28 februarie, fiind valabil de la 1 martie. Din textul hotărârii de consiliu se înţelege însă că majorarea este pentru totdeauna. Or, ne amintim că Eco Sud şi-a motivat cererea prin aceea că trebuie să-şi amortizeze costurile de 13 milioane de lei cu închiderea celulelor 1-5. În aceste condiţii, nu era firesc ca majorarea să fie pe perioadă determinată, până la amortizarea costurilor? Acest aspect nu a fost sesizat de consilierii locali.
La fel ne-au ascuns autorităţile realitatea într-un alt caz controversat, cel legat de spitalul regional care trebuia construit la Craiova. Râuri de cerneală au curs până acum pe acest subiect, însă proiectul pe care s-au dus multe bătălii politice a rămas până acum doar pe hârtie. UE ne dădea o cofinanţare de 150 de milioane de euro pentru trei spitale în România, printre care şi cel de la Craiova. Rezulta deci o medie de 50 de milioane de euro pe spital. Numai că autorităţile şi-au mărit pe parcurs pretenţiile privind mărimea şi dotările viitorului spital. Evident, costurile estimate în raport cu noile pretenţii au crescut şi ele, ajungând la 538 de milioane de euro. După aceea, tot autorităţile s-au plâns că spitalul este prea scump, iar banii de la UE prea puţini. Au lansat varianta unui parteneriat public privat, apoi au decis să amâne proiectul, toată problema rămânând în coadă de peşte. Pentru viitorul spital, autorităţile au transferat un teren din nordul oraşului, aflat lângă şoseaua de centură, din administrarea Ministerului Apărării în cea a Ministerului Sănătăţii. Prin 2016, un craiovean a atenţionat administraţia locală că a revendicat 0,79 hectare de teren (7.900 mp), fiind deja validat de comisia judeţeană cu această suprafaţă, iar vechiul său amplasament se află exact pe terenul destinat spitalului. L-au trimis la plimbare siguri pe ei şi au ascuns această situaţie opiniei publice. Craioveanul i-a dat în judecată şi a câştigat definitiv procesul. Vor fi acum obligaţi să-l pună în posesie, iar dacă terenul este liber, legea spune că trebuie să o facă pe vechiul amplasament. Iată, deci, că realitatea se răzbună pe cei care încearcă să o ascundă.
Ne oprim aici, pentru moment, deşi am putea da multe exemple de genul celor de mai sus. Probabil că pretenţiile noastre sunt însă prea mari, având în vedere că nici măcar pentru taxele şi impozitele pe 2019 administraţia locală nu a organizat o dezbatere publică, aşa cum se obişnuia, de ochi lumii, în anii trecuţi…
Domnilor politicieni, o administraţie eficientă şi, mai ales, credibilă, este aceea care nu consideră transparenţa şi consultarea cetăţenilor doar un moft! Când mai aveţi tentaţia să ascundeţi realitatea din raţiuni electorale, amintiţi-vă că minciuna are picioare scurte şi că, vorba lui Abraham Lincoln, „nu poţi să prosteşti toţi oamenii tot timpul“!

Bogdan GROȘEREANU
Lucrează din 2001 în presa scrisă și abordează subiecte diverse cum ar fi evenimentele, subiectele sociale, cele legate de administraţia locală, de politică, economie, dar şi investigație. A urmat traininguri pe jurnalism social, politic, acces la informaţii şi investigație, în special cele prin intermediul Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI) şi Rise Project.