Legenda spune că în anul 1787, Ecaterina a II-a, țarina Rusiei, a călătorit în peninsula Crimeea, pentru a vizita noile teritorii cucerite de la Imperiul Otoman. Favoritul ei, prințul Grigori Potemkin, a ordonat ca pe traseu să fie construite sate false, folosind decoruri de teatru, care erau deplasate pe măsură ce alaiul țarinei avansa. Strategia de intoxicare folosită de Potemkin avea ca scop s-o facă pe împărăteasă să creadă că țara cucerită era mai populată decât în realitate. „Satele lui Potemkin“ au rămas celebre în istorie odată cu publicarea poveștii în presa germană. „Spuneți-le cea ce vor să audă“, afirma V.I. Lenin, care concluziona cinic că „a spune adevărul este o prejudecată burgheză meschină“. La fel de celebrul Niccolo Machiavelli, cel care a teoretizat principiul „scopul scuză mijloacele“, decreta că „toată arta politicii este aceea de a se face să se creadă“. De multe ori, în politică nu adevărul contează, ci ceea ce cred alegătorii. Pornind de la această premisă, în cele ce urmează vom analiza câteva strategii folosite în campania pentru alegerile locale din 5 iunie. În campania electorală din 2012, candidatul pe atunci Lia Olguța Vasilescu promitea, printre altele, 4.000 de locuințe pentru craioveni. Proiectul-promisiune era vizualizat și prin câteva poze editate în Photoshop, un program informatic folosit pe scară largă. Alegătorilor nu li se spunea ce caracter vor avea locuințele promise (ANL, sociale, comerciale), dar se afirma că utilitățile vor fi plătite de primărie. Concret, după câștigarea alegerilor, proiectul s-a materializat în concesionarea unui teren din strada Caracal către un dezvoltator imobiliar din China. Așadar, era vorba despre un proiect privat și comercial, cele doar 1.800 de locuințe urmând să fie vândute către craioveni. Potrivit primăriei, craiovenii s-au bulucit să se înscrie pentru achiziționarea unui apartament la prețul-chilipir de doar 400 euro/mp și TVA de 5%. Lista de așteptare pe care nu a văzut-o nimeni ar fi urmat să fie predată chinezilor. Surpriză, însă, megaproiectul de 35 de milioane de euro a fost sistat în toamnă, din lipsă de finanțare. Chinezii nu au reușit să convingă băncile să le finanțeze investiția, iar constructorii neplătiți, care au lucrat din fonduri proprii, au părăsit șantierul. Cum cartierul-fantomă risca să ruineze campania din mai 2016, să vedem ce strategie a fost aplicată. Ca și Potemkin, administrația a încercat să îmbrace realitatea cu un decor menit să păcălească electoratul. Adevărul a fost escamotat cu ajutorul mass-media. Înainte de Paște, Lia Olguța Vasilescu a făcut câteva declarații pentru presa bucuroasă să nu verifice informațiile livrate. „În cartierul chinezesc s-au rezolvat problemele, în sensul că deja s-au plătit banii către toate firmele care au lucrat. Urmează ca după Paște să se reia imediat lucrările, astfel încât să poată să termine blocurile până la sfârșitul anului sau începutul anului viitor, așa cum este prevăzut în autorizația de construire. Termenul de finalizare nu poate fi reconfigurat, chinezii va trebui să recupereze, este clar“, a declarat Lia Olguța Vasilescu, conform unei publicații locale. La aproape trei săptămâni după Paște, reprezentanții Recon SA, una dintre firmele angajate să lucreze în cartier, declarau pentru GdS: „Avem de primit 1,5 milioane de lei și nu vom începe lucrările până atunci. Nu începem organizarea de șantier pentru că acest lucru ne costă“. Încet-încet, cu declarații și promisiuni, poze și amăgiri, cartierul Potemkin va trece prin campania electorală.
Întâmplător sau nu, tot în campania electorală au început să (re)circule în mass-media o serie de imagini cu viitorul stadion „Ion Oblemenco“. Aflat încă în stadiul de șantier, stadionul nu va fi inaugurat prea curând. În consecință, publicului i s-au livrat imagini care vorbesc despre „cum va arăta“ la interior noua arenă din Bănie. Scăpată „exclusiv“ într-un oficios local, nonștirea despre pozele 3D a fost preluată și multiplicată de presa națională. Ca o cutie de rezonanță, presa sportivă a amplificat un mesaj politic ascuns, implicit: stadionul, ca proiect asumat de candidatul Lia Olguța Vasilescu la primărie. De o inaugurare fictivă, în avans, are parte și proiectul privind reabilitarea Parcului „Nicolae Romanescu“. Imagini cu parcul au început deja să circule pe rețelele de socializare.
În ultima parte a analizei, voi face câteva observații despre situația tramvaielor din Craiova. Cele 29 de tramvaie din parcul RAT sunt depășite moral, având o vechime de peste 30 de ani. După modernizarea cu 10.000 euro/bucată, ele ne-au fost prezentate ca pe o mare realizare a administrației locale. Eu
le-am numit hexi-tramvaie, după modelul dezinfectanților Hexi Pharma din spitale, îndoiți cu apă. Așa și aici, hexi-tramvaiele au abțibilduri noi, dar o mare problemă: se defectează des. Din această cauză, călătoria cu tramvaiul în Craiova a devenit o aventură, iar tramvaiele – subiect de bancuri. Haideți să vedem câteva bancuri, culese de noi în ultima săptămână.
„Când simți că mergi cu tramvaiul în Craiova?“ – „Când, la cap de linie, în loc să cobori ești basculat!“; „Ce strategii de marketing ar putea aplica RAT Craiova: 1 – 50% reducere pentru bilet dacă împingi tramvaiul; și 2 – la două călătorii cu tramvaiul dai o tură cu basculanta“; „Ce înseamnă, pentru un cinefil, călătoria cu tramvaiul în Craiova? – „Înapoi în viitor“ – părțile I, II, III și IV“; „Ce ar putea deveni tramvaiul din Craiova? – Scuză valabilă dacă întârzii la școală/serviciu!“. Am vorbit foarte mult, în ultima perioadă, despre noile peroane de tramvai: dintr-o eroare de proiectare, ele au fost construite la 1.500 mm față de axul liniei, față de 1.310 mm, cât au celelalte peroane. Din această cauză, călătorilor le este foarte greu să urce și să coboare din tramvai. Iată și cum sună bancurile despre peroane: „De ce sunt noile peroane atât de depărtate față de tramvai? – Pentru că, într-o adevărată capitală culturală europeană, toți cetățenii trebuie să învețe pașii de vals!“; „Ce concluzie tragi dacă vrei să cobori din tramvai și nu găsești peronul? – Peronul se află deja cu câțiva ani înaintea tramvaiului“ – aluzie la declarațiile proiectantului, care a vrut să dreagă busuiocul și a spus că a proiectat peroanele mai depărtate deoarece a avut în vedere că în viitor primăria ar putea cumpăra tramvaie mai late.
Multe dintre proiectele-promisiuni din 2012 au fost editate în Photoshop: noul centru vechi, adăpostul canin, străzile asfaltate, blocurile anvelopate, cele 20.000 de locuri de muncă, cele 4.000 de locuințe etc. Evident, promisiunile neîndeplinite nu mai apar în machetele de campanie din 2016. În schimb, multe dintre activitățile obișnuite ale unei administrații locale, finanțate din bugetul municipiului, sunt prezentate acum ca realizări. Am observat că, în machetele din 2016, se vorbește și despre evenimentele care au adus în Craiova nu mai puțin de 100.000 de turiști, din care 20.000 din străinătate. Evident, nu se precizează sursa. În schimb, nu se suflă nimic despre Proiectul de Tristă Amintire (PTA) „Craiova Culturală“, prin care administrația a trecut printr-o asociație circa 1.000.000 de euro din banii publici, cheltuiți ulterior discreționar și netransparent. Plasarea de false știri în presa care dă fericită din coadă și pseudo-evenimentele (create special pentru candidat) sunt alte strategii intens folosite în campaniile electorale. Ca și în cazul prințului Potemkin, multe dintre trecutele sau viitoarele realizări par niște decoruri de teatru. Ieftin!
