Săptămâna trecută, la „Subiectele Zilei“ de la Alege TV am discutat pe larg despre situația comercianților de haine second-hand din Târgul Municipal Craiova. ISU a furnizat deja cauza probabilă a incendiului din 11 decembrie 2015. Cele 600 de standuri, unde erau depozitate circa 60 de tone de haine și încălțăminte, au ars de la sobele improvizate ale comercianților. Fără să aștepte elucidarea cauzelor incendiului și finalizarea anchetei penale în curs, CL Craiova a adoptat pe 17 decembrie 2015 o hotărâre prin care alocă din bugetul municipiului un „ajutor de urgență“ de 1.000 de lei pentru fiecare comerciant afectat.
Măsura hazardată și controversată a atras atenția asupra modului în care municipalitatea se raportează la craioveni. În acest context, ne amintim că pe 24 septembrie 2015, același CL Craiova nu a adoptat un proiect de hotărâre privind organizarea unui referendum local cu privire la obiectivele de la Kozlodui, din cauza cărora municipiul se află în zona de risc nuclear. Referendumul era cerut prin semnături de peste 15.000 de craioveni. Printre motivele invocate a fost și acela că suma necesară pentru referendum (150.000 de euro) nu putea fi suportată de bugetul municipiului. De asemenea, primăria a dat cu piciorul organizării Cupei Davis la Craiova în perioada 4-6 martie 2016 din cauză că suma cerută de organizatori (40.000 de euro) era prea mare. Cupa Davis era un eveniment cu impact pozitiv asupra imaginii Craiovei, de care s-ar fi bucurat mulți dintre cei 250.000 de craioveni. Așadar, administrația locală a ales să favorizeze o minoritate (600 de comercianți) în fața unei majorități (15.000 de ecologiști, 250.000 de craioveni). De ce?
Fără îndoială, impactul emoțional al unui incendiu poate justifica votul CL. Dar haideți să ne amintim puțin povestea Târgului Municipal de pe strada Caracal. Printr-un contract dubios, netrecut prin votul CL, SC Piețe și Târguri SRL a închiriat 32.000 mp de teren pe strada Caracal nr. 172 B, pentru 15.000 euro/lună. Târgul a fost amenajat ulterior de Texind SA, firma proprietară a terenului. Ne amintim că lucrările demaraseră fără autorizație de construire, iar la sesizările GdS Poliția Locală a amânat răspunsul până a ieșit autorizația.
De asemenea, societatea primăriei a plătit chirie fără să beneficieze de locație. Curtea de Conturi impută societății primăriei peste 100.000 de euro, iar acum administratorii dau din colț în colț, neștiind de unde să scoată banii. În fine, s-a dovedit că târgul de pe strada Caracal funcționa fără autorizație de securitate la incendii. Practic, vorbim despre o serie de nelegalități în cazul acestui târg. Le-au acoperit autoritățile sau nu?
Pe de altă parte, este inexplicabil de ce SC Piețe și Târguri SRL a preferat să achite până acum chirie de peste 500.000 de euro pentru locația din strada Caracal în loc să folosească gratuit propriul spațiu de pe strada Dimitrie Gerota (1 Mai), pe care s-a grăbit să-l reamenajeze doar după incendiu.
Incendiul din 11 decembrie a dat posibilitatea autorităților să îngroape acest scandal, mutând târgul în vechea locație (1 Mai).
Mișcarea convine tuturor, nimeni nu pare nemulțumit. Primăria s-a angajat să acorde „ajutoare de urgență“ și a amenajat cu rapiditate fostul spațiu din cartierul 1 Mai.
Problema „ajutoarelor“ a deschis însă alte discuții, temeiul legal al acordării banilor este discutabil, într-o analiză GdS. Legea prevede realizarea unei anchete sociale care să stabilească ce venituri au membrii familiei și condiționează acordarea ajutorului de plata la zi a datoriilor comercianților către bugetul local. În loc de asta, primăria le cerea doar să aibă buletin de Craiova și dovada că derulau activitate în târg pe 11 decembrie, ziua incendiului. „Dovada“ consta în bonul fiscal nenominal emis de Piețe și Târguri SRL. Și aici trebuie să facem unele precizări. Activitatea de vânzare de haine și încălțăminte second-hand este taxată în regim de „talcioc“ cu 1 leu/mp/zi. Practic, o activitate comercială permanentă este considerată ocazională, cu argumentul că în fiecare zi pot fi alți comercianți în târg, care își vând propriile haine vechi.
Evident, identitatea comercianților nu poate fi verificată, deoarece bonurile sunt nenominale. Dacă standurile sunt folosite în regim de „talcioc“, înseamnă că în fiecare dimineață trebuie să fie goale, pentru ca orice craiovean de bună credință care vrea să vândă ceva să poată avea acces la ele. Cine vrea să le ocupe permanent ar trebui să plătească o „rezervare“, printr-un contract nominal. Alt argument folosit pentru taxarea anonimă a fost acela că mulți comercianți nu au buletin și de aceea nu pot încheia contracte. Legea însă cere ca toată lumea să aibă buletin, cei care nu au încasează o contravenție. Dacă nu, legea sau amenda îi poate determina să-și scoată buletin, iată un motiv suficient de puternic pentru a o face: posibilitatea de a derula comerț cu haine second-hand în târgul municipalității.
Potrivit Piețe și Târguri SRL, în ziua de 11 decembrie și-ar fi derulat activitatea în târg circa 250 de comercianți în cele 600 de standuri.
Pe bonul fiscal „se menționează suma încasată și numărul locului care a fost taxat în ziua respectivă, comerciantul putând face dovada cu bonul fiscal taxat în ziua respectivă pentru locul sau locurile ocupate“. Cele 600 de locuri „erau ocupate de aproximativ 250 de comercianți (în funcție de câte locuri ocupă fiecare)“. Așadar, pentru încasarea „ajutoarelor“, cei 250 de comercianți nu trebuia decât să depună o cerere, să prezinte buletinul și să se scotocească prin buzunare după cele 600 de bonuri. Pe o rețea de socializare mi-am exprimat îndoiala că cei mai mulți dintre comercianți mai au „dovada“ că derulau activitate în târg pe 11 decembrie. Argumentul este simplu: aproape nimeni nu păstrează bonul de cumpărături după ce iese din magazin. Cineva mi-a atras însă atenția: „Cum să ai ceva pe care nu l-ai primit niciodată? (…) Orice bon sau chitanță are un duplicat, că doar nu încasezi banii la negru. Deci se știe exact câte bonuri s-au emis sau nu?“. Remarca mi-a dat de gândit: dacă într-o zi s-ar emite doar 250 de bonuri în loc de 600 de bonuri, poate cineva să verifice ulterior dacă au fost mai mult de 250 de comercianți/standuri ocupate într-o anumită zi? Piețele ar trebui să prezinte bonurile din ziua respectivă, ca să putem vedea că toată lumea a fost taxată legal.
Tot săptămâna trecută, a venit surpriza de final: primarul Olguța Vasilescu a anunțat că „ajutoarele de urgență“ nu vor mai fi acordate, deoarece a primit o petiție semnată de „circa 300 de comercianți“, care „sunt de acord“ să nu le mai solicite. Dacă sunt „de acord“ înseamnă că autoritățile le-au propus să renunțe la bani? Comercianții ar fi fost convinși de taxa de comercializare care „a fost redusă la jumătate“ și au spus că speră în investiții ale primăriei în noua locație. Într-adevăr, prin HCL nr. 474/2015, de la 1 ianuarie 2016, tariful de închiriere a terenului neamenajat pentru produse second-hand din Târgul Municipal a scăzut de la 1 leu/mp/zi la 0,50 lei mp/zi. Oare în această situație nu s-ar simți discriminați comercianții din târg care vând „diverse“ tot pe teren neamenajat, pentru care taxa a rămas 1 leu/mp/zi? Sau bătrânele care vând pătrunjel în piețe, pentru care taxa a rămas de 1 leu/mp zi?
Ca o concluzie, așa cum incendiul de la Colectiv a schimbat legea, incendiul din Târgul Municipal ar trebui să schimbe modul de taxare a comercianților de haine second-hand. Și nu mă refer aici la tarife, ci la forma legală. Dacă activitatea este permanentă, ea trebuie taxată nominal, iar actele să fie la vedere, așa cum se cere oricărui comerciant din Craiova. În prezent, comerțul cu haine second-hand din târg este anonim, autoritățile tratează comercianții de acolo la grămadă, ca pe o etnie (romă), deci îi discriminează. Răutăcioșii ar putea spune că îi discriminează pozitiv, dacă situația electorală o cere.
