21.7 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiCâteva observaţii despre condamnarea lui Adrian Năstase

Câteva observaţii despre condamnarea lui Adrian Năstase

Fostul premier Adrian Năstase intră pentru a două oară în închisoare după mai puţin de doi ani de la preluarea puterii de către PSD şi PNL. O realitate seacă, de neconceput pentru politicienii care conduc azi România. Pentru unii ca Dan Voiculescu, condamnat în primă instanţă la cinci ani de închisoare în dosarul ICA, este un mare semnal de alarmă. El şi ceilalţi politicieni influenţi trimişi în judecată nu-şi mai permit să piardă nici o zi. Reacţia Antenei 3 după condamnarea lui Năstase ilustrează perfect starea de panică. Gâdea şi invitaţii săi l-au somat practic, luni seară, pe Victor Ponta să facă ceva cu „justiţia băsistă“ înainte să intre toţi în puşcărie.
Pe Voiculescu&co nu-i mai impresionează bla-bla-urile premierului Ponta împotriva preşedintelui Traian Băsescu, oricât s-ar strădui să pară fioros, crud, rău. I-au tratat, luni seară, aproape cu ironie ieşirea dezlănţuită împotriva „dictatorului paranoic“. Foarte frumos, bine zis, ne-am răcorit, dar ceva acţiune se poate? Cam ăsta a fost, în esenţă, lait-motivul emisiunii cu diverse titluri pe burtieră de genul „Năstase, în puşcărie! Băsescu, pe când?“. Altfel spus, Voiculescu îi solicită public premierului, prin vocile Antenei 3, să intervină rapid în justiţie. Incapacitatea USL de a prelua controlul asupra magistraţilor l-a adus la exasperare.
Presiunile se fac azi pe faţă, dar încercări de a determina guvernul să acţioneze au mai existat în ultima vreme. Aflăm asta chiar din gura premierului.
Victor Ponta a negat, luni, că guvernul pregătea o ordonanţă de urgenţă privind graţierea, care l-ar fi scăpat pe Adrian Năstase de închisoare. Dar nu neagă că alţii i-au cerut-o. Dimpotrivă, susţine că s-a opus când a fost cazul. O spune în stilul lui, contrazicându-se de la o frază la alta: „Deci, nu s-a pus problema vreodată. Atunci când s-a pus problema să se dea ordonanţă, am explicat foarte clar că e neconstituţional şi nu intenţionez să fac aşa ceva“.
Pe scurt, în loc să-i liniştească pe marii penali, Victor Ponta i-a pus şi mai rău pe gânduri, anunţând chiar în ziua condamnării lui Năstase că nu va acţiona. Foarte probabil că n-ar fi adoptat această poziţie publică fără echivoc în absenţa unor presiuni externe. Doar graţie acestora nu s-a întâmplat încă un dezastru în justiţie.
În paranteză fie spus, greu de crezut că Victor Ponta va rezista asaltului marilor penali. Fie cedează şi le dă satisfacţie modificând legi în aşa fel încât să-i scape, fie demisionează şi lasă pe altcineva să facă praf justiţia. După cum vedem, războiul din vorbe cu „dictatorul“, angajamentul dislocării „sistemului băsist“ cărămidă cu cărămidă, radicalizarea discursului până la isterie nu mai prea ţin. Marii penali s-au săturat de vorbe. Vor fapte, acţiune, gesturi concrete, dosare închise, libertate, garanţii de impunitate.
Există doar câteva posibilităţi practice: fie modifică rapid legi pentru a scăpa de procurori şi judecători, fie preiau controlul rapid asupra instituţiilor-cheie pentru a îngropa marile dosare. Au rămas câteva instituţii nealiniate: servicii, DNA, Înalta Curte. Adică punctele-cheie din tunelul justiţiei: intrarea şi ieşirea.
În cazul altor instituţii, menite să asigure echilibrul sistemului, gen CSM, Curte Constituţională, s-a pierdut între timp majoritatea reformistă. CSM s-a întors de-a dreptul în epoca Năstase, cu alegerea lui Gheorghe Muscalu pe post de vicepreşedinte. Dar partea cea mai importantă a sistemului continuă să funcţioneze.
Orice atac în forţă, precum tentativa eşuată din parlament, din luna decembrie, de a modifica Codul Penal şi de a vota legile amnistiei şi graţierii, se loveşte în acest moment de un singur obstacol major: reacţia partenerilor externi, plus câteva voci din opoziţie şi societatea civilă.
În ţară, premierul Ponta şi liderii USL nu se prea tem de sancţiunile publicului intern. Acest public este convins în mare măsură, graţie unor interminabile campanii de manipulare şi demonizare a justiţiei, că Adrian Năstase este victima lui Traian Băsescu, închis pe nedrept, un condamnat politic, o răzbunare murdară cum spune fostul premier etc. Victor Ponta plusează ridicol şi-l compară în mod nefericit cu Iulia Timoşenko. Nu e clar dacă liderul PSD vrea în acest fel să râdă de Năstase sau de Timoşenko.
Opoziţia Occidentului faţă de intenţiile guvernului Ponta şi majorităţii USL de a face din România în mod oficial un stat banditesc, care lucrează în beneficiul corupţilor, ajutându-i la vedere să scape de justiţie, va avea drept consecinţă alimentarea curentelor eurosceptice şi antioccidentale, la pachet cu resuscitarea ideilor naţionalist-izolaţioniste.
De pildă, în ultimele zile petrecute în libertate, Adrian Năstase organiza la Fundaţia Titulescu dezbateri anti-UE. E de aşteptat ca, în ansamblul său, USL să revină la retorică antioccidentală. „Ieşirea de sub jug străin“ i-ar elibera din chingile statului de drept, toate instituţiile-cheie s-ar întoarce repede sub controlul politicienilor speriaţi că-şi pot pierde libertatea sau averea.
Adrian Năstase este martirizat în aceste zile la TV şi în propriul partid. Liderii PSD se declară trişti, suferind îngrijoraţi alături de fostul premier, pe care-l consideră „un brand al partidului“. Trebuie că PSD este singurul partid din lume care se mândreşte public cu un politician trimis de două ori la închisoare pentru corupţie, se solidarizează public cu el şi mai este şi votat după asta.
Empatia cu un corupt dovedit în două rânduri în urma unor procese corecte arată un dispreţ total manifestat de liderii PSD faţă de ideea de lege egală pentru toţi şi de justiţie independentă.
Poate sună straniu, dar a avut şi USL o oarecare contribuţie la condamnarea lui Adrian Năstase. Prin acţiunile din parlament împotriva justiţiei, politicienii şi-au ostilizat judecătorii de la Înalta Curte. De notat că, în decembrie, aproape toţi judecătorii Înaltei Curţi  au semnat o sesizare la Curtea Constituţională împotriva modificărilor la Codul Penal promovate de USL. Altfel spus, tot străduindu-se să-l scape pe el şi pe alţi mari cercetaţi penal, USL a pus umărul, fără să vrea, desigur, la majorarea pedepsei în cazul Năstase.
În fine, trebuie subliniat meritul fostului şef DNA, Daniel Morar, şi al unor curajoşi procurori de caz în dărâmarea mitului intangibilităţii politicienilor puternici şi influenţi. Până acum câţiva ani, nimeni n-ar fi crezut că lui Adrian Năstase i s-ar putea întâmpla vreodată ceva. Trimiterea lui pentru a două oară în închisoare cimentează ideea, instalată deja în capul oamenilor politici, că nimeni nu mai beneficiază de impunitate. La o adică, nici Traian Băsescu după ce-şi va fi încheiat mandatul la Cotroceni. Or, tocmai ideea asta teribilă îi va uni pe aproape toţi politicienii împotriva unei justiţii scăpate de sub controlul lor.
Fostul şef DNA, Daniel Morar, povesteşte, în cartea-interviu pe care am realizat-o în 2012, un episod relevant pentru a înţelege cum a fost posibil totul. La câteva luni după instalarea în funcţia de procuror-şef la DNA, secretara lui Adrian Năstase, pe atunci preşedintele Camerei Deputaţilor, îl suna pe Morar cu rugămintea să-i telefoneze fostului premier.
Fostul şef DNA a interpretat gestul drept tentativa unui politician influent de a stabili ierarhia, de a subordona simbolic un procuror. Nu a reuşit nici Năstase, nici alţii după el, care se aşteptau, poate, să fie sunaţi de şeful DNA pentru a li se raporta despre un dosar sau altul sau să execute.
Magistraţii din România vor rămâne liberi cât timp vor avea puterea să le spună nu politicienilor.

Dan Tapalagă
HotNews.ro

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS