O săptămână a fost mare agitaţie în familie. Pe 5 decembrie, trebuia să ajung cu fiica mea la Palatul RSR, unde mulţi copii de la grădiniţe din Podari şi Craiova trebuia să participe la o paradă a costumelor de carnaval şi la strângerea de fonduri pentru copiii care provin din familii cu posibilităţi financiare reduse. O sărbătoare a celor mici şi o bucurie a părinţilor. Era a cincea ediţie a manifestării, iar Primăria Podari a fost la înălţime prin organizare de fiecare dată.
Aşa auzisem. Dar la pomul lăudat să nu te duci cu sacul. Omisesem un lucru. De data aceasta, nefericit, sărbătoarea picilor a căzut în plină campanie electorală. Aproape 600 de copii şi părinţi au intrat în sala mare a restaurantului de la Palatul RSR, fiecare pici aşteptându-şi momentul de glorie, costumat de carnaval, fiecare părinte pregătit să imortalizeze cu telefonul mobil, camera foto sau video defilarea progeniturii.
Şi a apărut doamna directoare a şcolii din Podari – numele nu contează – şi a declarat deschisă campania electorală pentru părinţii prezenţi. Şi a mulţumit conducerii locale, de partid şi de stat. Şi a invitat omul fără al cărui sprijin nu s-ar fi putut clinti un pai, pe domnul primar. Şi a venit la microfon domnul primar, dar nici al dânsului nu era meritul, ci al celor din conducerea partidului, cărora le-a mulţumit pentru grija părintească pe care le-o poartă copiilor și părinților lor. Iar ca să fie echitabil raportul cine cui poartă de grijă, domnul primar, ales după cum spunea cu 84% din voturi, a cerut onoratei asistențe cu drept de vot să aibă grijă pe 9 decembrie de aceia care au grijă de copiii lor și de ei, de viitorul luminos etc., astfel încât procentul să fie de măcar 86%. A durat vreo zece minute asta cu îndemnul care ce să voteze. Și a fost invitat la microfon domnul de la București, domn grijuliu cu toată lumea, președinte de cameră inferioară a Parlamentului României, onorat la maximum că a fost invitat să vorbească în fața unei asemenea asistențe. Sutele de copii, care spre binele lor nu au înțeles nimic din ce spunea domnul, au aplaudat împreună cu părinții. Și a mai fost poftit un domn grijuliu şi dânsul, fost preşedinte al României pentru câteve ore, care a mulţumit şi el şi a lăudat frumoasa adunare, care era demnă de orice manifestare de gen din lumea civilizată (aici a citat America de pe vremea când era ambasador). Şi a mai urmat un şir de aplauze, tandem copii-părinți.
Şi s-a dat cuvântul și copiilor, la sărbătoarea care se vrusese a lor. Și părinții s-au bucurat să își vadă odraslele țopăind, dansând sau defilând, au fotografiat şi au filmat piticii și au plecat acasă cu plasa de cadouri care conținea și un fular roșu. Din fericire, repet, cei mici nu au înțeles nimic din mizeria celor mari, râzând și bucurându-se că au fost împreună ei, copiii. Chiar s-au distrat. Oricum, am un gând la ce le-aş fi pus de Moş Nicolae în ghete domnilor grijulii pentru grija lor de a strica o sărbătoare a copilăriei.
