La începutul acestui an, un deputat PSD făcea valuri în presă propunând impozitarea cu 0,5% a averilor mai mari de 500.000 de euro. În aceste zile, subiectul a fost relansat de către UNPR şi îmbrăţişat de Emil Boc, numai că de această dată este vorba despre impozitarea cu 1% a averilor mai mari de 450.000 de euro, măsura putând aduce la buget între 1 şi 2 miliarde de euro anual.
Dincolo de dezbaterile ideologice (ce legătură există între supraimpozitarea bogaţilor şi politicile de dreapta?), este evident faptul că o asemenea măsură este foarte greu de pus în aplicare.
Iată doar câteva motive care mă fac să cred că impozitarea averilor mari este încă una dintre petardele lansate de actuala putere pentru a ţine presa ocupată:
1. Cum vor fi evaluate activele? În România există peste opt milioane de imobile, la care se adaugă terenurile, maşinile de lux, iahturile, avioanele etc. Toate acestea trebuie evaluate, iar informaţiile – puse cap la cap. O asemenea operaţiune nu se poate face peste noapte şi cu resurse puţine.
2. Nimeni nu are date certe legate de valoarea imobilelor în prezent. Tranzacţiile imobiliare sunt sporadice, iar valoarea activelor este extrem de greu de determinat. În plus, piaţa se duce în jos, iar cei care anul acesta au averi estimate la jumătate de milion de euro s-ar putea ca anul viitor să fie mai săraci. Ce înseamnă asta? Înseamnă că, anual, averile trebuie reevaluate în funcţie de evoluţia preţurilor. Cum facem asta, în condiţiile în care noi nu suntem în stare să publicăm nici măcar un indice decent al preţurilor pe piaţa imobiliară?
3. Dacă impozitul se aplică doar de la o anumită sumă în sus, vor exista extrem de multe situaţii în care unii nu vor plăti impozit pentru că averea lor a fost evaluată la 445.000 de euro (spre exemplu), iar pragul minim este de 450.000 de euro. La fel, unii vor plăti un impozit de mii de euro anual pentru că au avut ghinionul ca averea lor să fie evaluată la 450.000 sau puţin peste această sumă. Aceste situaţii vor genera scandaluri şi chiar procese penale.
4. Acest tip de impozit aplicat pe averea afişată vrea să suplinească într-o anumită măsură imposibilitatea statului de a cere cetăţenilor să îşi justifice averea – din nefericire, Constituţia porneşte de la premisa că toate averile sunt licite, astfel că oamenii pot fi chemaţi la Fisc pentru a-şi justifica averile doar în cazul în care există dovezi că acestea au fost obţinute ilicit.
În mod evident, mulţi români s-au îmbogăţit pe căi necinstite în aceşti 20 de ani, însă impozitarea tuturor averilor mai mari de X euro îi introduce în aceeaşi oală pe toţi, indiferent de modul în care au obţinut averea. Este corect? Nu prea.
Din punctul meu de vedere, soluţia este simplă şi uşor de aplicat – dacă guvernul vrea mai mulţi bani la buget, să crească toate impozitele pe proprietate, impozite care acum sunt la un nivel derizoriu.
