În primul său interviu din al doilea mandat, preşedintele Traian Băsescu a jucat cartea distanţării de PD-L şi a pregătit terenul unei inevitabile remanieri guvernamentale. Şeful statului l-a lăudat, în schimb, pe Emil Boc, semn că e posibil să păstreze premierul. Toate mesajele transmise luni seară de şeful statului, pe B1 TV, indică schimbări inevitabile în executiv. Gesturile sale sunt fără precedent: cheamă imperativ guvernul Boc la ordin, îl critică pe teme majore – politizarea excesivă a administraţiei, absenţa unor reforme reale în sectorul bugetar – şi acuză partidul de guvernământ de bolşevizare. Toate la un loc anunţă un nou tip de relaţie preşedinte – PD-L şi sacrificarea unor miniştri pe fondul tensiunilor sociale în creştere.
Este posibil ca şeful statului să opereze remanierea guvernului Boc la scurt timp după ce-l va determina să recurgă la concedieri semnificative în sectorul bugetar. Până acum, reducerea posturilor s-a produs doar pe hârtie. Zeci de agenţii guvernamentale au dispărut din organigramă, dar funcţionarii şi-au găsit refugiul tot la stat. Astfel, România are azi tot 1.350.000 – 1.400.000 de bugetari, plus-minus câteva zeci de mii. Doar sectorul privat produce şomeri. În schimb, un guvern pretins de dreapta continuă tradiţia protecţiei sociale a bugetarilor, pe bani de împrumut sau luaţi de la fabricile private de şomeri.
Prin acordul cu FMI, cabinetul Boc s-a obligat să reducă în mod semnificativ aparatul de stat. N-a făcut-o, din varii motive: a avut de îndestulat propria clientelă cu funcţii, a cedat presiunilor sindicale sau, pur şi simplu, sistemul are capacităţi nebănuite de autoconservare. Cert este că România risipeşte mai departe fondurile de la FMI plătind cu bani împrumutaţi acelaşi număr de bugetari, deşi s-a angajat să taie în carne vie. Însă, răbdarea oficialilor FMI pare să fi ajuns şi ea la capăt.
În timpul vizitei la Bucureşti din 30 martie, directorul FMI, Dominique Strauss – Khan, avertiza, cu subiect şi predicat, că în aprilie-mai „unii români ar putea să-şi piardă slujbele“, dar că e treaba guvernului să ia o decizie. Altfel spus: treceţi la concedieri acum, nu mai aveţi timp. În cele două săptămâni, tot nu s-a întâmplat nimic. La două săptămâni de la avertismentele directorului FMI, preşedintele Traian Băsescu se prezintă la TV şi anunţă că va chema guvernul la consultări pe tema concedierilor din sectorul bugetar, sugerând chiar că s-a simţit păcălit de raportările oficiale.
Sub presiunile FMI şi ale şefului statului, guvernul ar putea fi silit să adopte măsuri impopulare, pe un fundal social deja tensionat de grevele profesorilor şi protestele bugetarilor văduviţi de sporuri şi privilegii. Valul de concedieri, mereu amânat, dar aproape inevitabil azi, va spori tensiunile sociale. Sunt de prevăzut noi proteste sindicale, greve, mitinguri etc. Altfel spus, soarta unor miniştri pare acum bătută în cuie. Vor fi schimbaţi, cel târziu, în luna iunie. Cap de listă vor fi, probabil, ministrul muncii şi ministrul finanţelor, asupra cărora se răsfrânge direct adoptarea unor măsuri impopulare. Cât de extinsă va fi remanierea, vom vedea.
În tot cazul, şeful statului pare să-i acorde mai departe credit premierului Emil Boc, pe care îl consideră un reformist autentic. Nu e clar însă cum poate şeful statului să critice guvernul Boc pe probleme de fond, să-i impute eşecuri majore, dar să absolve premierul de orice vină. Preşedintele Băsescu vorbeşte despre premierul Boc ca şi cum n-ar conduce un guvern, ca şi cum ar pluti pe deasupra lui şi alţii ar lua deciziile în locul său.
Or, prima responsabilitate în eşecul celor câteva luni de când guvernează singur, fără PSD, o are, evident, primul-ministru, apoi subordonaţii săi, miniştrii, dar şi cel care continuă să gireze guvernul, adică însuşi şeful statului, care s-a refugiat şi el, mai nou, într-o confortabilă poziţie de analist.
Dacă lucrurile au mers atât de prost, dacă administraţia s-a politizat excesiv sub guvernul Boc, dacă s-a simţit păcălit pe tema concedierilor, ce l-a împiedicat să retragă susţinerea lui Emil Boc şi miniştrilor săi la primele derapaje majore? Lucrurile bune făcute de premierul Boc, voinţa reformistă, creditul necesar acordat guvernului instalat cu puteri depline abia în decembrie 2009 – ar putea răspunde şeful statului. Peste câteva săptămâni, sub presiunea unui şomaj crescând, aceste argumente vor fi insuficiente.
Acesta este, cred, mesajul central din discursul preşedintelui Traian Băsescu. În ceea ce priveşte atacarea partidului pe tema alegerii celor patru viitori prim-vicepreşedinţi pe baza unei liste – model calificat de şeful statului nedemocratic, bolşevic, de gaşcă – mulţi vor fi tentaţi să vadă apăsarea butonului roşu în războiul mocnit cu tripleta Blaga – Videanu – Berceanu. Poate fi şi asta, dar problema răfuielilor cu PD-L este deja o chestiune secundară. Băsescu e dator partidului, iar greii ţin să-i amintească asta mereu. A făcut-o de curând ministrul de interne, Vasile Blaga. Din declaraţiile preşedintelui transpiră un conflict mocnit cu vechea gardă, dar mai degrabă pare să asistăm la o distanţare strategică de PD-L, cu bătaie ceva mai lungă.
În cel de-al doilea mandat, Traian Băsescu doreşte să pară un preşedinte mai echilibrat, mai corect în relaţia cu partidele şi ceva mai pragmatic. Dacă va continua la fel, din gafă în gafă, din criză în criză, PD-L ar putea pierde alegerile din 2012. În această ipoteză, de ce n-am crede că Traian Băsescu, tratând partidele fără sentimentalismele şi ranchiunile manifestate în primul mandat, pregăteşte de pe acum terenul numirii unui premier de stânga, dacă PSD va câştiga alegerile peste doi ani. Dacă partidul lui Ponta bate PD-L peste doi ani, lui Traian Băsescu îi va fi imposibil să explice de ce-i refuză guvernarea.
