Regionalizarea tacită a României

Proiectul – iniţiat de UDMR – al legii privind dezvoltarea regională în România a reuşit să treacă de Senat prin adoptare tacită. Parlamentarii „şi-au făcut treaba“, dând girul unui cadru legal prin care se doreşte schimbarea arhitecturii regionale a ţării. Potrivit UDMR, legea ar consfinţi organizarea a şaisprezece regiuni de dezvoltare faţă de opt, în prezent. Întâmplător sau nu, o regiune reuneşte judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. O mişcare abilă, care este mascată de date statistice îndoielnice şi idealuri măreţe. „În acord cu politica europeană de coeziune economică şi socială, România trebuie să promoveze o politică regională, care are ca obiectiv general diminuarea decalajelor economice şi sociale dintre diferitele regiuni şi zone ale ţării, acumulate în timp, prevenirea apariţiei unor dezechilibre, precum şi susţinerea unei dezvoltări durabile a tuturor regiunilor ţării“ – se arată în expunerea de motive a amintitului proiect de lege iniţiat de Grupul Parlamentar UDMR din Camera Deputaţilor şi al Senatului. Lăudabil interesul pentru dezvoltarea durabilă a ţării, dar legea cu pricina nu reprezintă altceva decât o ciorbă reîncălzită din 2007. Să ne reamintim că pe 13 octombrie 2007, la Târgu Mureş, UDMR lansa un studiu, ale cărui rezultate indicau necesitatea reîmpărţirii regiunilor din România. Acelaşi rezultat ca acela din prezent. UDMR cerea 16 regiuni, Covasna, Harghita şi Mureş fiind reunite într-o singură entitate. Iată că de la studiu la lege nu a fost nici un pas, deşi atunci, ca şi acum, argumentele UDMR au fost demontate punct cu punct. Practic, în urma dezbaterii publice, autorul studiului, Istvan Csutak, fost secretar de stat în Ministerul Integrării, a fost pus la zid. S-a demonstrat că oferta UDMR s-a bazat şi se bazează pe suprapunerea grosolană a unor fotografii statistice nedatate ale absorbţiei fondurilor de preaderare,  precum şi pe valorile desuete ale PIB regionale de la nivelul anului 2003, neluând în calcul tendinţele de dezvoltare, amplasarea polilor de dezvoltare, precum şi armonizarea interregională şi intraregională a domeniilor de interes. Altfel spus, statistica a fost transformată în unealtă politică pentru a obţine, prin dezinformare, schimbarea arhitecturii regionale a României. Reacţiile cu caracter naţionalist la constituirea regiunii Harghita, Covasna şi Mureş apar normale. Ele sunt amplificate şi de prevederile documentelor programatice ale UDMR, care subliniază clar că: „Pe plan naţional, UDMR aspiră pentru crearea cadrului legislativ al autonomiei culturale şi teritoriale, respectiv înfiinţarea sistemului instituţional necesar exercitării dreptului la autodeterminare. Considerăm oportune elaborarea şi prezentarea în faţa Parlamentului României a unui proiect de lege care să asigure un statut special acelor unităţi administrative – îndeosebi Ţinutul Secuiesc – unde comunităţile naţionale maghiare sunt în majoritate“.
Ceea ce intrigă este faptul că prevederile proiectului Legii UDMR de schimbare a actualului sistem regional calcă în picioare orice principii şi tratate internaţionale. Este greu de crezut că iniţiatorii nu cunoşteau faptul că desfiinţarea actualelor opt regiuni de dezvoltare şi înlocuirea lor cu alte 16 ar aduce atingere directă prevederilor Capitolului 21 al Documentului Complementar de Poziţie, adoptat pe 23 septembrie 2004, prin care România s-a angajat să menţină actuala clasificare statistică a regiunilor până la finalul anului 2013. Este vorba de o cerinţă fermă a Uniunii Europene, unde România este stat membru. La fel de dificil de crezut este că ei nu au receptat mesajul scris al Guvernului României, prin care erau atenţionaţi că, prin modificarea la această dată a organizării regiunilor de dezvoltare, vor fi create probleme semnificative în implementarea Programului Operaţional Regional 2007-2013, al cărui buget este repartizat pe actualele regiuni de dezvoltare. Nu au contat astfel de argumente de bun-simţ, ceea ce duce la ideea că ţinta este formarea regiunii Harghita, Covasna şi Mureş, şi nu dezvoltarea regională a României. Sistemul de reîmpărţire propus de UDMR este haotic. Apare, astfel, îndreptăţită reacţia guvernului la aminti-tul proiect de lege prin care se atrage atenţia că nici măcar nu au fost precizate criteriile care au fost avute în vedere la efectuarea grupării în 16 noi regiuni. Mai mult,  în lege nu se ţine cont de circumstanţele istorice, culturale şi geografice.
„Astfel, se poate observa spargerea unor regiuni istorice. Ca exemplu, judeţele regiunii istorice Oltenia se regăsesc în două regiuni statistice, judeţele Gorj şi Vâlcea fiind despărţite de restul Olteniei (Olt, Dolj şi Mehedinţi) fiind, în schimb, alăturate judeţelor Argeş, Dâmboviţa şi Prahova“ – menţionează Emil Boc. Cu alte cuvinte, singura regiune unde au primat circumstanţele istorice, culturale şi geografice a fost cea formată de Harghita, Covasna şi Mureş. Şi, cu toate acestea, un proiect de lege atât de controversat a fost adoptat tacit în Senatul României. Parlamentarii au preferat să nu se bage. S-au spălat pe mâini. Să sperăm că nu se va întâmpla acest lucru şi în Camera Deputaţilor.