„Raţionalizarea“ lăcomiei – o glumă penibilă

Primul-ministru Emil Boc a anunţat cu mândrie revoluţionară că a înfiinţat Consiliul pentru Raţionalizarea Cheltuielilor Publice, instituţie formată din reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi ai Corpului de Control al primului-ministru. Acest Consiliu, care după titulatură ne trimite cu gândul la vremuri de război şi foamete, ar avea ca menire să monitorizeze modul în care sunt cheltuiţi banii publici de către ministere, agenţii guvernamentale şi alte structuri care gestionează bani publici. Conform declaraţiei lui Boc, noua structură va face şi propuneri de economisire a banilor publici.
Iniţiativa domnului Boc ne amuză, atât cât te poţi amuza de o chestiune pe cât de penibilă, pe atât de inutilă. Românilor li s-a spus acum un an că există resurse interne pentru depăşirea crizei. Băsescu şi liderii PD-L şi PSD au promis majorări de salarii, de pensii, un regim special pentru profesori, refacerea sistemului sanitar, facilităţi pentru întreprinderile mici şi mijlocii, măsuri de diminuare a şomajului. La ceva vreme s-au emis norme legale, al căror scop declarat era să contribuie la diminuarea efectelor crizei. Negocierile cu FMI şi cu Banca Mondială au fost prezentate ca un mare succes. În primăvară ne-am trezit la realitate. O realitate cruntă şi urâtă. Salariile şi pensiile nu s-au majorat. Dimpotrivă, anumite categorii salariale, precum profesorii sau militarii, s-au trezit în pericol să piardă din cuantumul salariului, iar pensiile sunt plătite cu tot mai mari întârzieri. Acordul cu FMI este ţinut la secret, iar cele aproximativ douăzeci de miliarde de euro împrumutate din străinătate nu produc efecte concrete în economie. Nimeni nu ştie unde se duc banii ăştia. Ştim însă că aceşti bani nu au oprit, de exe-mplu, creşterea ratei şomajului, numărul total al şomerilor din România fiind în luna mai 2009, de 526.803, potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, respectivcu 9.062 mai mulţi faţă de luna aprilie. Mai direct exprimat, cifrele astea înseamnă că, în România, cel puţin o jumătate de milion de familii au un şomer, adică o gură în plus de hrănit şi un salariu în minus.
În vreme ce primul-ministru se joacă „de-a anticriza“, partidele care formează aşa-zisa coaliţie de guvernământ dovedesc că sunt doar nişte grupuri de interese private imorale şi în cele mai multe situaţii, ilegale. Nivelul grotesc şi de mahala al discuţiilor purtate între liderii PSD pe tema „cum să-i atacăm pe la spate pe ăia de la PD-L“, ieşirile din decorul constituţional şi apucăturile de „tată de fete“ ale preşedintelui Băsescu, solidaritatea imorală manifestată de parlamentari în cazul învinuitului Năstase Adrian reprezintă un şir de dovezi imposibil de contestat că România este condusă de o mafie politico-economică şi că statul, ca instrument de apărare şi promovare a intereselor cetăţenilor, a încetat să mai existe.
Înfiinţarea Consiliului pentru Raţionalizarea Cheltuielilor Publice este doar o nouă glumă sinistră făcută de un guvern incompetent, numit de un parlament care îşi trădează ţara şi „năşit“ de un preşedinte grandoman. În decembrie 2008, acelaşi guvern Boc a emis Ordonanţa de Urgenţă nr. 223 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare. Printre alte măsuri, în ordonanţă se prevede ca în bugetele ordonatorilor principali de credite ai autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare şi de subordonare a acestora, cheltuielile privind achiziţionarea de bunuri şi servicii să fie în 2009 cu 15% mai mici decât în 2008. Ordonanţa a fost ignorată de majoritatea instituţiilor care administrează banii publici şi, în special, de administraţiile locale. Această încălcare a legii a fost făcută cu complicitatea prefecţilor, adică a celor care au obligaţia să verifice legalitatea actelor emise de administraţia locală.
Dacă o ordonanţă de urgenţă nu a reuşit să potolească foamea mercenarilor din ministere, agenţii şi administraţia publică locală, cum putem crede în eficienţa Consiliului pentru Raţionalizarea Cheltuielilor Publice, o instituţie nedefinită şi lipsită de pârghii legale de intervenţie? Guvernul PSD-PC-PD-L, condus de Emil Boc, îşi ascunde incompetenţa în spatele unui decor de mucava, practicând un „fă-te că lucrezi“ la scară naţională. Guvernul Boc schelălăie la caravana ba-ronilor mafiei politico-economice care controlează administraţia centrală şi locală. De fapt, acesta îi este rolul, să latre, dar să nu care cumva să muşte!
Totuşi, undeva, în România, în ţinuturile Olteniei, există un oraş de oameni fericiţi. În Craiova, criza economică a fost învinsă, problemele urbei au fost rezolvate, economia locală duduie, iar craiovenilor nu le mai trebuie decât o scăldătoare, unde să se bucure de bunăstarea oraşului lor. O scăldătoare cât un aqua-parc pe care onorabilii consilieri locali, în frunte cu mult iubitul primar, o vor râcâi în bălăriile cartierului de romi Faţa Luncii, cu bani mulţi, împrumutaţi de pe la bănci. Vivat scăldătoarea, tichia de mărgăritar, bravos, domnilor politicieni!