Huliganii

Microbiştii, „aficionados“, „tifoşii“ români au făcut prăpăd, scandal, s-au încăierat, au distrus ce au găsit la îndemână. Violenţă, droguri, alcool, tot ce vrei. De data asta, în Olanda. S-au mai distrat şi în alte ţări. Pe unde ajung e nenorocire. Vor să arate muşchii mândrului român, care nu face vreo ispravă în teren, dar cafteşte câţiva localnici mai mult sau mai puţin paşnici. Dau foc, rup scaune, devastează nişte magazine, ca să fie ţinuţi minte! Psihologie de cartier, de maidan! Povestea e veche, nu e de azi, de ieri. Acum avem şi o lege împotriva violenţei pe stadioane, dar nimeni nu o respectă. Ea e bună să o arătăm pe afară, când cineva întreabă Bucureştiul de sănătate. Iar am bifat o lege, putem să ne mândrim cu ea pe unde trebuie, să pretindem că suntem în rândul lumii. Ei bine, nu suntem. Au fost situaţii asemănătoare cu suporterii din Anglia, din Polonia, din Italia. Măsurile au fost extrem de dure şi s-a văzut. Pe stadioane s-a făcut ordine. Sancţiunile date împotriva cluburilor au fost drastice, suspendări de stadioane şi cluburi, de oficiali, amenzi ruinătoare, depunctări şi retrogradări în grupe inferioare, indiferent de mărimea clubului. Cei găsiţi vinovaţi au fost judecaţi şi au primit pedepse cu închisoarea etc.  
La noi, există ideea „că aşa e la meci, spiritele se încing“, „se mai iese şi cu câte un cap spart“. Măcar de ar fi numai atât. Dar este vorba despre altceva. Dacă pe stradă loveşti pe cineva e un fapt grav. Dacă faci acelaşi lucru la ieşirea de la un meci, înconjurat de amicii tăi, fanii echipei locale, nu e nimic grav. Sunt nişte galerii mai înfierbântate. Poliţia, jandarmeria se fac că nu văd că este încălcată grav legea, că e vorba de tulburarea ordinii publice, de vătămare corporală, de lansare de sloganuri rasiste şi xenofobe, care incită la violenţă şi ură etc. Ba chiar încurajează galeria locală să tragă o mamă de bătaie oaspeţilor, să răstoarne maşini cu număr din alte localităţi şi lasă să fie bombardat cu pietre autocarul echipei oaspete… Spectacolul ăsta se vede etapă de etapă cam peste tot. Poliţia e complice la acest joc pentru că patronii cluburilor sunt puternici pe plan local şi vârfurile se întâlnesc în interesele lor. Nu e bine să te pui rău cu ei, se gândesc comandanţii forţelor de ordine în localităţile care au cluburi de fotbal. Apoi, alt factor care a dus la escaladarea violenţei pe stadioane este aşa-zisul patriotism local. Cei bătuţi sunt suporterii echipei oaspete, se înţelege. Ca revanşă pentru cafteala pe care au luat-o când au fost în deplasare sau pentru nu ştiu ce rezultat sau aranjament, pentru un jucător transferat etc. Se găsesc pretexte oricând pentru violenţă. Pentru că ştim, cei mai mulţi dintre aşa-zişii microbişti nu vin să vadă fotbal, ci să se bată, să îşi descarce nervii, să îşi rezolve frustrările pe nevastă, vecin, patron.   
Dar mai există o complicitate, cea mai rea. Anume aceea a cluburilor, ele incită întâi la violenţă. Destui patroni, manageri încurajează galeriile, plătesc suporterii, radicali, ultra etc., să facă „atmosferă“. Îi sprijină să se organizeze cu logistică, bani, cu tot ce trebuie. Multe galerii au devenit grupări paramilitare, cu lideri, fonduri, disciplină proprie, ierarhii. Ele sunt azi mari grupări antrenate să se bată cu alte mari grupări. Încurajate să intimideze adversarii din tribună şi de pe teren, în loc să-şi susţină echipa proprie, derapajul a venit inevitabil. Când văd declaraţiile „inocente“ ale acestor conducători, care se „distanţează“ de galeriilor lor şi condamnă „actele reprobabile“ etc., după ce tot ei i-au incitat fie direct, fie indirect, prin toleranţă faţă de violenţe trecute, îmi spun că asist la aceeaşi comedie, în care suntem luaţi drept proşti de către aceiaşi şmecheri. Chestia este: cine taie în carne vie şi face ordine? Să aşteptăm pe cineva de afară? Federaţia română? Liga? Autorităţile vor impune respectul legii? Nu ştiu.