Lipsă de sinceritate. Făţărnicie. Falsitate. Duplicitate. Toate sunt sensuri date cuvântului „ipocrizie“. Cred că v-aţi obişnuit cu atitudinea ipocrită a politicienilor. Însă nu ne putem obişnui cu neputinţa economică ascunsă în spatele ipocriziei. Ceea ce creează mascarada economică. Prin definiţie, mascarada apare atunci când pretinzi că eşti cineva care, de fapt, nu eşti. Te pretinzi un rezolvator de probleme. În fapt, eşti un creator de probleme.
Câţi dintre dumneavoastră au avut încredere în eventualele efecte ale întâlnirii la vârf din 1 iulie, între preşedintele ţării şi reprezentanţii clasei politice, întâlnire dedicată rezolvării problemelor economice ale ţării? Eu, unul, am catalogat acea întâlnire drept o glumă. Şi îmi menţin părerea.
De ce o glumă? Prin prisma participanţilor. Cine sunt ei? Tocmai cei care au adâncit dezechilibrele României. Tocmai cei care îşi aduc aminte de popor doar atunci când au nevoie de voturile lor. Ţineţi minte suspendarea domnului preşedinte Băsescu? Atunci când preşedinte interimar a devenit domnul Văcăroiu? Care au fost primele întâlniri ale interimarului? Cu guvernatorul. Cu banca centrală. Cea responsabilă pentru menţinerea stabilităţii preţurilor.
Credeţi că domnii Sârbu, Boc, Stolojan, Marko Bela, Daniela Popa au mai multe soluţii decât ar avea guvernatorul? Eu, unul, nu cred. Şi totuşi, guvernatorul BNR nu a participat la această întâlnire. De ce? Pentru că tocmai banca centrală ar fi putut avea argumentele şi ar fi putut împărţi responsabilităţile celor vinovaţi de înrăutăţirea situaţiei economice a ţării.
Să îi luăm pe rând. Domnul preşedinte. Ţineţi minte momentul octombrie 2006? Atunci când, la unison, preşedintele, guvernatorul şi premierul au fost de acord cu scumpirea mai rapidă a preţului gazelor (la jumătatea lui noiembrie), pentru că inflaţia în 2006 ar fi ieşit, statistic, mult sub ţinta din 2006 (5%), şi, dacă majorarea s-ar fi făcut la timp, ar fi afectat şi mai mult inflaţia din 2007 (peste ţintă – 6,6%)? Eu o ţin minte. Şi atitudinea conjugată a celor trei responsabili a condus la un singur lucru; ne-au scumpit gazele în avans, deşi raportul cerere/ofertă nu o cerea. Au băgat banii în buzunar. Acum să îi cred că vor să îmi rezolve problema?
Nu numai că nu îi cred. Nici nu îi cred capabili. Pentru că, potrivit sloganului adaptat „cine se culcă odată cu găinile se culcă şi a doua oară devreme“, credeţi că nu au fost etichetaţi deja, de către cei care scumpesc produsele la nesfârşit, drept neputincioşi economic?
PD-L. Domnul Boc. Domnia sa cere majorarea în avans a pensiilor (nu numai că se opunea, pentru că aşa primise direcţia, majorării pensiilor de anul trecut), acum vrea majorări peste plan. Şi dacă atunci preluase o întrebare pertinentă: „Din ce sursă vom majora pensiile?“, acum a uitat-o. Mai mult, PD-ul este un pic peste jumătate din entitatea care a introdus cota unică. Atunci, nu îi păsa că dădea foarte mulţi bani la foarte puţini, adâncind inechitatea şi polarizând societatea. Acum, vrea majorări de pensii diferenţiate. Doar cei cu pensii mici să beneficieze de majorări mari. Adică, se pronunţă împotriva a exact ceea ce a făcut prin introducerea cotei unice. Nici pe domnul Boc nu îl cred.
Pe domnii de la PNL, Păcuraru şi Vosganian, nu îi mai cred de foarte mult timp. Aproape din secunda în care au devenit miniştri. Şi nu mă aştept să rezolve probleme pe care chiar Domniile lor le-au generat (deficitul bugetar în creştere prin cheltuieli bugetare necontrolate, care au aprins inflaţia). Şi, de asemenea, nu îi cred că obiectivele prioritare sunt infrastructura, agricultura, educaţia şi sănătatea, din moment ce chiar de la aceste domenii au tăiat fonduri la rectificarea bugetară.
Pe domnii de la PSD. Ei sunt în opoziţie. Şi cer încontinuu, că asta e treaba lor. Pe dânşii nu îi cred însă că vor face faţă situaţiei la care tocmai pun umărul. Respectiv, îndatorarea pe termen lung, amanetarea viitorului.
Pe domnii de la UDMR o să îi cred că ştiu mai bine politici economice decât politici forestiere, doar atunci când vor învăţa bine româneşte. Şi să evite fraze de genul „în cazul României, trebuie să avem grijă de viitorul lui“.
Pe domnii de la PC, nici pe ei nu îi cred. Au fost la guvernare şi, prin complicitatea lor, au contribuit la polarizarea socială. După care, au plecat de la guvernare şi au fost trimişi în opoziţie. Iar acum ţipă.
Pe domnii de la PRM nu îi suspectez că au valori economice foarte puternice. Dar au un bun-simţ (acelaşi pe care l-au avut atunci când nu au votat legea de privatizare a Petrom), şi nici nu au fost la guvernare.
De fapt, de unde vin problemele actuale? De ce în urmă cu un an, când avertizam asupra majorării preţurilor, în urma inflaţiei care fusese ţinută prea mult în jos doar din cursul de schimb, alimentând aşteptările inflaţioniste pe viitor, şi marcând intrarea în spirală salarii-preţ, eram etichetat drept piroman al preţurilor? De unde vine?
Sunt două cauze: interne şi internaţionale. Pe cele externe le ştim: scumpirea energiei şi a alimentelor. Doar că scumpirea are două efecte: unul nefavorabil, pentru cei care nu au nici energie, nici alimente, şi unul favorabil, pentru cei care deţin şi energie, şi alimente. Cum naiba se face că România, care are şi energie, şi alimente, potenţial agricol, se află în tabăra nefavorabililor?
E simplu. Toţi cei din sala de la Cotroceni, care au fost pe la guvernare în ultimii patru ani, au fost părtaşi la piramidizarea economiei. În care la baza piramidei stau cei săraci, din ce în ce mai mult. Şi pe care fiecare majorare de preţ la carburanţi, gaze, energie, alimente îi face mai săraci. În timp ce, în vârful piramidei, cei cu venituri mari sunt afectaţi de scumpirea gazelor fix în ţeava de eşapament. Prin sistemul fiscal introdus în anul 2004, cei mulţi au primit foarte puţin. Atât de puţin, încât, neavând posibilitatea să economisească, au făcut ceea ce au ştiut mai bine: au consumat. Apoi, s-au îndatorat. Iar acum plătesc rate. Iar plasarea în clasa de mijloc pare tot mai departe pentru ei. Dar, din păcate, tot mai aproape pentru cei care şi-au folosit iscusinţa şi inteligenţa pentru a creşte. Spun din păcate, pentru că aceştia, după ce au venit de jos în sus, înspre clasa de mijloc, acum alunecă de sus în jos, în clasa de mijloc.
Pot face ceva cei strânşi în salonul de la Cotroceni? Eu cred că nu. Cred că este o mascaradă. Şi demonstrează un singur lucru. Că, şi în România, clasa politică este dependentă de două lucruri: voturile celor săraci şi banii celor bogaţi. Iar acum, încearcă să obţină voturile celor săraci. Cum? Prin banii celor bogaţi? Nu. Ci tot prin banii celor săraci. Prin taxele pe care le-au pus asupra lor (majorările de preţuri, inflaţia). Doar că, sper eu, populaţia va fi mai greu de păcălit de cea mai recentă mascaradă.
