Din Kafka

Nişte carabinieri energici, cu uniformele desenate de Versace (poate nu trebuia să amintesc asta, pentru că a sfârşit-o rău, nimic operetistic, fanfaron) năvălesc în noapte pe coridoarele unui hotel de top, se reped asupra unei uşi, o deschid cu forţa. Înăuntru se găseşte o femeie tânără, singură, care, brusc trezită, nu ştie ce se întâmplă. Nu are cine să o caute la ora aia, dormea dusă. A apărat uşa într-un gest caraghios, parcă putea să reziste carabinierilor! Se sperie de loviturile în uşă, crede că sunt în vis, că afară nu este o haită de bărbaţi care vrea să intre peste ea. Sună la recepţie şi aici i se răspunde senin (!!!) că e poliţia. Altfel spus că, deşi hotelul este de top, hotelierii nu asigură nici o protecţie clienţilor săi. Poliţia poate să intre la orice oră din zi şi din noapte şi să facă percheziţie, să trezească din somn şi să aresteze pe oricine… Curată civilizaţie!!! Drepturile civile, respectate la sânge… Pe fondul isteriei italo-române, recepţionerul cred că a fost bucuros că încă un român va fi găbjit, băgat la închisoare. Şi se simte mândru că tocmai el este cel care livrează marfa. Nu cumva colaborează discret şi de demult cu poliţia, contra cost? Carabinierii, bravii de ei, deschid uşa forţând-o, deşi femeia nu i-a lăsat să intre. Dau femeia speriată la o parte, îi fac o percheziţie, ca la carte, îi cer actele etc. Suntem într-un roman prost, la Moscova, şi KGB-ul a pătruns în apartament să facă arestări. Nu înţeleg de ce carabinierii nu au aşteptat până dimineaţă când puteau să o legitimeze pe frumoasa româncă, fără să facă vreun deranj. În fond, carabinierii, isterizaţi şi ei de campania dusă în ziarele italiene contra imigranţilor, nu au organizat un flagrant delict. Puteau la fel de bine când Laura Vasiliu cobora în hol să o întrebe politicos despre identitate, cu ce scop e în Italia etc. Şi, mai ales, trebuia să îşi lase timp să se informeze despre călătoria ei la Torino, ce meserie are, cine este cu adevărat. Sperând să câştige o primă la salariu, să primească o tinichea, să scrie jurnalele despre ei, să apară la ştirile TV, carabinierii nu s-au gândit prea mult. Bravura asta de haidamaci, care s-au repezit asupra unei femei delicate şi fragile, dormind într-un hotel, mi se pare o scenă din Kafka. Mă întreb dacă locatara camerei din acel hotel de lux ar fi avut alt nume, unul american, german, italian, ar fi îndrăznit să intre peste ea noaptea şi să o şi acuze aiuritor, fără nici un fel de probe, aşa că li s-a năzărit că face prostituţie cu minore… Le trebuie şi lor un motiv, un alibi, un pretext, ca să justifice de ce se aflau în acea cameră, la acea oră.
Poate au fost nişte carabinieri galantoni – cum sunt italienii sensibili la graţiile feminine – şi au vrut să aducă omagiile lor frumoasei românce… Am fi apreciat gestul. Dar nu văd ce ar fi căutat la două noaptea în camera Laurei Vasiliu. Consulul român de la Torino a fost foarte evaziv, şters, a părut încurcat de situaţie. Nu a ştiut cum să reacţioneze. A ţinut să ne spună că actriţei nu i s-a întâmplat nimic, că nu s-a comis nici un abuz. Mai trebuie să îşi ceară scuze în numele ei pentru ce i-au făcut carabinierii. Etc., etc. A fost un bun avocat al părţii italiene. De fapt, nimeni nu i-a acordat asistenţă Laurei Vasiliu.  Diplomaţii noştri aflaţi în misiune în Italia evită să se implice, pentru că nu ştiu cum se termină povestea şi nu vor să îşi bată cuie în talpă. E preferabil să se ţină de o parte şi, când lucrurile se lămuresc de la sine, apar şi ei cu un comunicat oficial.   
Până la urmă o întrebare se impune: Cum rămâne cu Laura Vasiliu şi noaptea de groază trăită într-un hotel italian?