Eşecul moţiunii îl pune pe Mircea Geoană într-o situaţie aproape imposibilă. Tensiunile din PSD s-au acutizat, şi asta din cauză că în august, la Bran, când s-a luat hotărârea dărâmării guvernului cu o moţiune introdusă de PSD, nu toţi liderii partidului au căzut de acord că este oportună. Argumentul celor care s-au opus a fost simplu: îi dăm puterea lui Băsescu, care va face toate jocurile. Şi le va face împotriva noastră. Aşadar, sub aparenţa unei atitudini radicale, ferme, de opoziţie, se ascunde o capcană, care va pune PSD în dezavantaj. Dacă moţiunea ar trece, am fi la picioarele lui Băsescu, devenit arbitru al situaţiei.
La început de ciclu electoral, e un risc prea mare… Oricum, ştim că nu va numi un premier PSD. Geoană s-a grăbit atunci, în august, să îşi anunţe pretenţiile la şefia guvernului. Dar a primit prompt un bobârnac. Chiar şi cu câteva zile înainte de vot, Băsescu a afirmat că vede refacerea Alianţei DA (fără Tăriceanu, fireşte, obsesia prezidenţială) şi că nu va aduce PSD la putere. În acelaşi timp, când făcea asemenea declaraţii, Băsescu şi liderii PD negociau intens cu PSD pentru voturi. S-au făcut promisiuni, Văcăroiu dixit. În dimineaţa votului a avut loc o întâlnire cu parlamentarii PSD, în care Geoană a dat asigurări că are o înţelegere cu PD&Băsescu. A invocat şi un protocol semnat, fără să îl arate. Mulţi se şi vedeau miniştri, la putere. Totul părea aranjat, Geoană face o încercare de ultim moment să salveze situaţia, care pentru el era disperată. Mesajul transmis de Ion Iliescu că nu e de acord cu moţiunea a lămurit pe aderenţii acestuia cum trebuie să voteze. Şi a adunat destule voturi să trântească moţiunea. Dar a arătat şi slaba susţinere a acestei facţiuni, circa 20.
Eşec PSD, clar. A doua mare înfrângere din acest an. A vrut să îl dărâme pe Băsescu şi apoi guvernul. Se caută ţapi ispăşitori. Geoană a început imediat campania de găsire a unor vinovaţi care să îl scoată pe el din cauză. A promis sancţiuni, s-a repezit la patru parlamentari (doi din facţiunea Iliescu, doi din cea a lui Năstase) ca să îşi verse nervii. Problema lui e că ţine neapărat (normal, dacă vrea să supravieţuiască politic) să îndepărteze de la el acuzaţia că a pierdut încă o partidă importantă. Răfuiala a început. Iliescu, zeul partidului, a fost ameninţat, jignit. Şi reciproc. Toată lumea atacă pe toată lumea. Răfuiala trebuia să aibă loc sâmbătă, la Braşov, dar nu s-a desfăşurat. Lumea nu s-a calmat. S-au spus vorbe grele, dar nici o facţiune nu a reuşit să se impună. Nimeni nu a fost pedepsit nu din lipsa de apetit a adversarilor, ci pentru că nu a avut puterea să o facă. Partida Geoană a vrut să scape de Iliescu, ceilalţi voiau să scape de Geoană. Nimeni nu şi-a impus voinţa. Aşadar, în PSD există un echilibru de forţe şi e clar că nu Geoană are puterea. El nu poate decide nimic în chestiuni importante. Trebuie să negocieze cu celelalte facţiuni… Zilele lui sunt numărate, dacă nu se întâmplă ceva pe scena politică autohtonă care să îi aducă apă la moară. În plus, adversarii lui trebuie să găsească un contracandicat capabil să aducă puncte în sondaje şi să dea încredere militanţilor…
Geoană a mizat totul pe cartea moţiunii, ca să repare minusul de imagine de la referendum. Pentru el, ceasul socotelilor se apropie şi nu mai are prea mult timp la dispoziţie. E şef din 2004 şi PSD-ului îi merge din ce în ce mai rău. Avea nevoie de o victorie ca de aer. Săbiile zăngănesc deja. Pauza „de masă“ ţine numai până în decembrie, când totuşi răfuiala va avea loc. Se vântură şi ideea unui congres, care îi sperie pe Geoană şi pe alţii, de asemenea. Până atunci, în interiorul PSD se negociază, se complotează, se fac şi se desfac alianţe, se câştigă partizani. Pe acest fond va avea loc campania pentru europarlamentare. Chestiunea succesiunii lui Geoană s-a pus. Va supravieţui ca şef al PSD anului 2007?
