Învălmăşeala

Se vede că a început stagiunea politică. E un zgomot de fond, o cacofonie, un „bruit“, cum spun francezii. O hărmălaie, un vacarm. E greu să distingem din aceste zgomote cam ce se întâmplă. PSD e prins în hăţişul declanşat de o  apariţie aiurită a maestrului de ceremonii Geoană, la Bran, când, în loc să se bucure de frumuseţea peisajului sau să viziteze castelul reginei Maria, s-a apucat să ameninţe cu moţiunea de cenzură bietul guvern Tăriceanu. A zis şi o dată fixă, „până pe 10 septembrie“. Dead-line-ul ăsta a trecut cam de multişor şi apele din PSD nu sunt mai clare, dimpotrivă, sunt foarte tulburi. Geoană a ieşit cu bancul respectiv la fix; şi a scăpat din gura lui ca porumbelul păcii eliberat dintr-o colivie. Acum, şeful PSD se vede contrat de Iliescu şi alţi lideri cu vechi stagii, cum ar fi Năstase şi Mitrea, care au poftă să revină la masa prezidiului; s-au plictisit de stat pe tuşă. Cum l-au prins la înghesuială, au scos capul şi încearcă să i se impună. Se dă o luptă la cuţite în PSD – care cu clanul lui. Purtătorul de cuvinte Diaconescu şi alţi băieţi care au permis să iasă la televizor abia pot să ascundă învălmăşeala în care se zbate PSD. Băsescu, prin sluga lui favorită, DNA, s-a grăbit să îi cheme pe cei doi „comeback-işti“, Năstase şi Mitrea, la Comisia prezidenţială de la Cotroceni, să îi scarmene puţin. Adică de ce nu vor cei doi moţiunea de cenzură? Nu vor să dărâme guvernul liberal? E drept că şi Băsescu a zbârcit-o, şi el. Imprudent; l-a luat gura pe dinainte. S-a grăbit la camerele de filmat ca şi Geoană. Băsescu a spus ferm că nu va aduce un guvern PSD şi că Geoană nu va fi în nici un caz prim-ministru!… Punct şi de la capăt.
De ce ar „băga“ PSD „loţiunea de păr“? Ca să le facă freza lui Boc & Videanu & Blaga? Pentru că lor le va da guvernul Băsescu, asta e clar?!… PSD e dispus să dărâme guvernul Tăriceanu ca să ia alţii puterea? Băsescu zice senin că singurul partid cu care se mai consultă e PD. Pediştii s-au grăbit – după operaţia de tiroidă a boss-ului, intens mediatizată (ca tot ce face şi zice preşedintele) – să îi facă o vizită de curtoazie la Neptun, să se gudure. Dar şi să facă planuri, să povestească feriţi de ochii lumii cum va fi guvernul. Au vorbit despre manevrele de toamnă pentru eliminarea lui Tăriceanu. Băsescu a rămas şeful PD în tot acest timp de când e preşedinte. Nici o zi fără peşte oceanic! – zicea o reclamă comunistă, întinsă pe un zid lângă Gara de Nord! PD nu trăieşte nici o zi liberă fără preşedintele lor carismatic. Ca să crească mari şi frumoşi într-un an electoral cât alţii în zece. Mulţi l-au criticat pe Băsescu că a recunoscut înrâurirea pe care o exercită asupra PD. Băsescu ştie ce face. A făcut-o intenţionat, ca să mai crească PD în sondaje, să îi apropie de 50% în sondaje şi să le ofere în 2008 guvernul fără aliaţi, dacă se poate. Adică fără Stolojan & Co. PD a devenit un partid prezidenţial, după ce în 2005 a existat o ezitare asupra traseului pe care trebuie să îl facă. Băsescu nu a dorit să îl lase din braţe şi să fie cum a declarat, şi cum ar fi normal, „preşedintele tuturor românilor“. De ce? Pentru că scopul lui este să câştige încă un mandat de preşedinte în 2009. Or, strategii lui îi spun că are nevoie de un instrument electoral, adică de un partid. Cu cât e mai puternic partidul, cu atât sunt mai multe şanse să câştige. Aşa că binele lui înseamnă binele PD şi invers! Este motivul pentru care le-a dat un şut în fund săptămâna asta, ca să îi împingă un pas înainte. Liberalii sunt pe margine, privesc, chiar dacă sunt încă la guvern. Protagoniştii acestei toamne sunt PD şi PSD…