Fenomenul Ganea

Şoc în fotbalul românesc. Pentru prima dată în primul eşalon, un jucător a bătut un arbitru, în timpul unui meci. Protagonistul, nimeni altul decât atacantul Politehnicii Timişoara, Ionel Ganea, un răzvrătit al vestiarelor, cunoscut şi pentru dorinţa de a-i pune la punct pe antrenorii Bölöni şi Hoddle sau pe alţi fotbalişti care au avut nefericita ocazie de a se întâlni cu băiatul rău al Ligii I.
Ultima sa victimă, Dorin Mudura, un arbitru mult prea liniştit parcă pentru fotbalul din România distrus de goana după bani şi faimă. Poate că tocmai asta este şi cauza pentru care avem astfel de răbufniri, presiunea pusă pe jucători fiind foarte mare, doar din dorinţa de a face cât mai mulţi bani. „HuliGanea“, cum i-a spus presa după ultimele incidente, a avut un moment de nebunie pură. Mai avea un pic şi îl lua pe Torje de picioare, ca să poată să dea cu ceva în asistentul care a avut tupeul să îi spună centralului că l-a bruscat pe Săpunaru. Deşi faptele sunt foarte grave, Mitică şi ceilalţi şefi ai fotbalului nu îl văd pe Ganea ca pe un personaj negativ, acesta ajungând să fie un erou al luptei anticorupţie din arbitraj. Oare nu ar trebui tratat precum huliganii care se bat pe stadioane? Cu ce e mai presus Ganea de „războinicul“ Tweety? Suspendarea pe viaţă, interzicerea accesului pe stadion sau chiar şi serviciu în folosul comunităţii! Nu sunt măsuri aspre, dacă tot ne dorim să eradicăm violenţa din sport.
Dar, nu cumva are şi Ganea partea lui de dreptate în acest eveniment? Oare câţi dintre noi nu am fi procedat la fel, dacă am fi fost pe teren, în meciurile în care Craiova era dezavantajată? Câţi dintre noi nu i-am fi jumulit un pic pe Serea, Salomir sau Corpodean, ca să numim doar câţiva din arbitrii Bucureştiului? Nu ar fi fost bun Ganea într-o echipă dezbinată precum Universitatea Craiova din ziua de azi? Nu cred că ar mai fi încercat Dorel să schimbe ceva, dacă Ganea ar fi făcut un pic de ordine în vestiarul nostru.
De fapt, ce reprezintă, până la urmă, Ganea şi gestul său? Oare nu tocmai acesta este nivelul fotbalului românesc? Un fotbal construit pe diferenţa clară între Capitală şi provincie, un fotbal în care frustrarea poate să domine jucătorul dezavantajat în mod regulat, de atâta timp. Gestul lui Ganea reprezintă o stare de spirit ce domină Liga I şi de care se fac vinovaţi toţi conducătorii şi toţi cei care au promovat acest spirit al furtului în scopul câştigării unui trofeu. Ganea este exact viitorul unui campionat ce nu se va desprinde niciodată, indiferent de performanţele europene actuale, de istoria pătată din comunism, când câştigătoarea se decidea în birouri de partid.
Revenind la Ştiinţa noastră: poate de acum înainte, având în vedere că toate ne ies pe dos la acest club, ar fi indicat să ne propunem ca obiectiv retrogradarea, ca să ajungem în cupele europene!
Şi dacă tot suntem supăraţi după atâtea rezultate negative, terminăm într-o notă tristă, reamintind declaraţia lui Ilie Balaci, care afirma într-un interviu că tot mai puţini copii din Bănie ţin cu Universitatea. Asta reprezintă realitatea din prezent, o realitate crudă, clădită cu greu de către dineii şi neţoii care au trecut de-a lungul vremii prin istoria Universităţii, însă de care nu ne putem scuza niciunul dintre noi, toţi făcându-ne vinovaţi de indiferenţa manifestată faţă de destinele acestei echipe.