Iresponsabilitatea politică, la ea acasă

Era de aşteptat că tot circul politic o să înceapă să aibă consecinţe în lumea reală. Că a stricat oamenilor serile şi programele de televiziune treacă de la noi. Că
le-a stricat sâmbăta de referendum şi a irosit luni din viaţa Parlamentului e grav, dar nu dramatic. Dar efectele acestei bizarerii politice, cu PNL figurând la guvern şi PSD conducând în Parlament, s-au revărsat săptămâna trecută în domenii mult mai serioase. Concret, a fost aprobat un proiect de lege iniţiat de deputatul PSD Ioan Cindrea (Sibiu) (cu aviz negativ de la comisia de specialitate condusă de pesedistul Tănăsescu, singurul finanţist serios al PSD) care amendează Legea sistemului public de pensii în aşa fel încât valoarea punctului de pensie să fie mai mare cu aproximativ 50% începând din acest an. Cheltuielile suplimentare generate de această propunere, după calculul iniţiatorului, ar urma să fie de 6,4 miliarde RON, adică în jur de 30% din suma totală estimată a se încasa în 2007 la bugetul asigurărilor sociale.
Pentru a face mai limpede gravitatea situaţiei în care se află sistemul românesc de pensii şi iresponsabilitatea celor care vin cu propuneri fanteziste, Societatea Academică din România a explicat  săptămâna trecută câteva lucruri esenţiale:
Contrar opiniei răspândite în rândul publicului larg, actualul sistem de pensii din România nu pune deoparte contribuţiile lunare ale salariaţilor de-a lungul vieţii pentru a le fi returnate la bătrâneţe. Ar fi fost bine să fie aşa, dar nu este. Dimpotrivă, tot ce se strânge de la salariaţi într-o lună se distribuie către pensionari în luna următoare. Nu există investiţii sau „bani puşi deoparte“ într-un cont de economii.
Ca atare, actualul sistem este asemănător cu un joc piramidal (tip Caritas) administrat de stat, care merge bine atâta timp cât cei care pun bani sunt mai numeroşi decât cei care retrag bani. Din momentul în care raportul se inversează, încep să apară  probleme. Întregul sistem se bazează doar pe responsabilitatea politică a celor care decid intrarea pe lista de pensii.
Raportul pensionari/angajaţi din România se apropie de rata fatidică de 1:1 (pe care chiar am depăşit-o dacă socotim şi pensiile agricultorilor, mărite de guvern tot zilele astea, şi care nu au contribuit niciodată la fondul naţional). 2,2 milioane de oameni s-au pensionat înainte de termen şi peste 2 milioane sunt în străinătate şi contribuie acolo sau deloc. Numai sub cinci milioane de angajaţi avem care contribuie regulat la fondul de pensii.
Dacă fiecare dintre noi, angajaţii, plăteşte o pensie unui pensionar şi ni se reţine din salariu 30% pentru asta, pot pensiile să fie mai mult de 30% din salariu? Evident că nu. E puţin pentru pensionari, sigur, dar contribuţiile nu mai pot urca, pentru că sunt deja printre cele mai mari din UE. Asta nu înseamnă că pensionarii au o viaţă decentă sau măcar suportabilă. Un politician responsabil putea face această viaţă mai bună oferind mai multe servicii sociale gratis (transporturile integral), pentru a fi suportate de bugetele acelor servicii care stau toate mai bine ca pensiile. La sănătate au fost bani în plus câţiva ani la rând, dar din cauza proastei organizări şi a corupţiei, asta nu s-a reflectat într-o calitate a vieţii mai bună pentru pensionari. Nu mai bine le dădeam gratis nişte medicamente adevărate, decât nişte bani falşi, cum facem acum, pe care nu o să avem de unde să îi luăm? Şi mai grav, încercând să ţinem această promisiune (deşi nu exclud să se dea doar prima tranşă, cea dinainte de alegeri) riscăm să compromitem creşterea noastră economică.
Dar nu ne putem împrumuta? Nu: avem limite la deficitul bugetar din cauză că suntem membri UE şi ne pregătim să adoptăm cândva moneda euro. Altfel PSD, pe vremea aceea, PDSR, a mai practicat chestia asta în 1992-1996. S-au împrumutat pentru că la managementul lor defectuos FMI nu mai acceptase să le dea bani, ca atare au luat bani cu scadenţă mică şi dobândă mare de pe piaţa internaţională, pe care guvernele CDR a trebuit să-i plătească din buzunarul nostru în 1998-2000, când ne ridicau salariile sub rata inflaţiei. Deduc din asta că PSD îşi propune să nu guverneze nici în anii care vin, pentru că altfel nu văd pe unde o să scoată cămaşa.
Nici un partid nu a ieşit curajos contra măsurii, că vin alegerile şi mai bine promitem ce nu avem decât să spunem adevărul. În plus, dacă nu vrei să măreşti pensiile, trebuie totuşi să ajuţi pensionarii în alte forme, şi nu am impresia că era vreun partid pregătit cu soluţii alternative. Am ajuns iarăşi ca între cele două războaie, când finanţele României erau controlate de un consilier străin de la Banca Franţei, cu sarcina să nu ne lase să fim iresponsabili şi să cheltuim ce nu avem. FMI a protestat, desigur, dar azi nimeni nu se mai uită la ei, că suntem membri în UE şi deci stat matur. Numai politicienii au rămas imaturi, ba chiar iresponsabili.