Acest 1-1 de ieri, de la Caracal, nu spune mare lucru. Asa cum nu spun nici victoriile cu Lupeni si cu CFR Timisoara. Remiza de ieri poate vorbi in schimb despre traditionala, dar inexplicabila, pentru unii, rivalitate olteneasca. Intr-un meci Caracal contra Craiova s-a aratat de cinci ori cartonasul rosu! Bine, rauvoitorii ar spune ca de fapt s-a jucat Caracal contra Caracal, tinând cont de contingentul debarcat in vara lui 2005 in Banie, dar numai cârcotas sa fii sa crezi asta… In fine. Alex Virtosu a numarat vreo 2.000 de oameni in tribune si asta e bine. N-a vazut in schimb decât o mâna de oameni pe lânga „papucul“ din care se vând fulare si tot soiul de maruntisuri, ceea ce era de asteptat. Fanii de azi ai Stiintei nu se inghesuie la bilete si abonamente, daramite la alte alea… Cica pe la Herculane ar fi mers mai bine târguiala, dar când auzi de sute de milioane de lei vechi incasari mai degraba te pufneste râsul.
Interesanta declaratia lui Stefan Stoica, antrenorul care a pus semiesecul de ieri pe seama oboselii acumulate. Cam devreme obosira eroii nostri, dar, vorba lui Nea Marin, pâna incepe returul ar fi timp de „niscaiva reveneala“. Ramâne totusi de vazut daca pregatirea la sânge si cam invechita, marca Halagian&Hizo, desfasurata la Herculane va da roade au ba.
Nu trebuie sa ingrijoreze prea tare golul de la centrul terenului incasat de Bornescu. Bravul Mircea a mai comis-o si in campionat de câteva ori, dar important e sa vedem jumatatea plina a paharului. Iar prin respectiva jumatate se zaresc anii pe care Bornescu ii are in fata sa, suficienti cât sa faca pasul de la golul inghitit ieri la poarta echipei nationale, acolo unde, vorba patronului, goal-keeper-ul de azi al Universitatii va poposi odata si odata.
Din tribuna populata de la Caracal a lipsit Ilie Balaci, care s-ar fi aflat totusi in Banie. Nostalgicii, dar si nestiutorii se vor putea intâlni cu Marele Blond duminica in paginile cotidianului ProSport. Ilie a discutat cu colegul Dorinel Artene vreme de doua zile. A vorbit despre copilarie si despre juniorat, despre escapadele din viata de fotbalist, despre faurirea marii echipe a deceniului opt, despre câte si mai câte. „Cornel Stroe a fost un presedinte greu de egalat in ziua de azi. A facut transferuri despre care sunt convins ca nici macar n-a discutat cu antrenorii“, rememoreaza, intre altele, Ilie. Cititi insa reportajul, daca sunteti amatori de istorie si de nostalgie. E educativ mai ales pentru pustii care populeaza, firav, peluza de azi. Sau mai degraba trist, deoarece, comparând trecutul mare cu prezentul cenusiu, s-ar putea sa inteleaga cât de mult s-a prabusit, din pacate, Universitatea Craiova.
