PSD si PRM sunt singurele partide enervate de Raportul Tismaneanu pe baza caruia presedintele va condamna astazi de la tribuna parlamentului regimul comunist. Personaje cu greutate din cele doua formatiuni vor fi nominalizate de acest Raport la categoria calai intelectuali. Extremistul Vadim Tudor este enumerat in fruntea listei poetilor de curte, iar Ion Iliescu apare la capitolul „Indoctrinarea populatiei“ din cauza functiilor la vârf detinute de acesta la Directia Propaganda din cadrul Comitetului Central al Partidului Comunist Român in perioada 1960 -1971.
In vreme ce enervarea PRM era previzibila, fiindca nostalgicii regimului comunist s-au grupat inca de la inceput in jurul tribunului, contestatiile social-democratilor par deplasate dupa incercarea acestora de a demonstra ca s-au reformat si rupt de trecutul neocomunist al anilor ’90. Ruptura se dovedeste a fi insa doar discursiva fiindca la Congresul extraordinar de saptamâna trecuta PSD
l-a ales pe Ion Iliescu in unanimitate ca presedinte onorific, socotind ca in acest fel partidul i-ar putea recupera pe simpatizantii traditionali care au migrat in tabara lui Traian Basescu.
Optiunea pentru Iliescu girata de reformistii din conducerea PSD care il numesc de ani buni pe acesta un produs politic expirat sugereaza atât disperarea unui partid aflat in cadere libera, cât si imposibilitatea delimitarii lui de trecutul compromis. Batrânul activist incoruptibil, dar plin de cicatricele lasate de tineretea revolutionara pusa in slujba propagandei PCR, de mineriade si de vesnica insurgenta impotriva capitalismului reuseste la aproape 20 de ani de la caderea comunismului sa-i domine pe tinerii lupi reformisti si sa ia din nou in captivitate partidul. PSD avea sansa sa treaca acum cu arme si bagaje in rândul partidelor socialiste moderne fara legatura cu genocidul rosu al perioadei postbelice din lagarul comunist, dar pierde ocazia mizând pe calitatea de magnet electoral al fostului sef de stat. O socoteala care chiar si pe termen scurt se va dovedi gresita.
Asumându-l pe Ion Iliescu, PSD este nevoit acum
sa-si asume deviatiile postdecembriste ale acestuia, dar si biografia sa propagandistica din perioda ceausista. Punându-se de-a curmezisul raportului prezidential de condamnare a comunismului, social-democratii isi asuma de fapt filiatia predecembrista confirmând eticheta de partid neo-comunist pe care presa internationala nu a abandonat-o niciodata când s-a referit la PSD. Stânga autohtona rateaza astfel ocazia de a se alinia socialistilor necomunisti din Uniunea Europeana si isi asuma pentru prima data in mod oficial mostenirea Partidului Comunist Român.
