2.6 C
Craiova
duminică, 29 noiembrie, 2020

Un inceput

Dorinta multora dintre noi de a incerca sa cunoastem trecutul, cel autentic, nu cel deformat de propagande, este un inceput. Un inceput de a ne cunoaste istoria, de a ne regasi ca neam, de a ne regasi tara, care cândva era si a noastra. De aceea, dorinta unor cititori de a afla lucruri legate de istoria Craiovei m-a bucurat mult; este in aceasta dorinta si o farâma a insatisfactiilor pe care ni le ofera realitatile contemporane. Dar daca dorim sa privim in trecut sa nu facem si noi greseala de a-l deforma, de data aste in sens pozitiv. Caci nostalgia vremurilor trecute, farmecul desuet al fotografiilor ingalbenite ne pot lesne umbri obiectivitatea.


Inainte de a fi orasul cu cladiri frumoase descrise in Gazeta, Craiova a fost un sat pe mosia lui Matei Basarab voievod, asa cum e mentionat pe pisania vechii biserici Sf. Dumitru, inaltata in 1652. Si sat a ramas mult timp. A devenit apoi un târg prosper; ca dovada, in hotarârea caimacamiei din iulie 1786, care fixa preturile maxime la principalele produse alimentare, aflam cam ce se putea gasi in pravaliile craiovene. Puteai gasi atunci moruni, crapi, raci, caracatite, icre de nisetru sau de crap, masline de Rumele sau de Trila, prune de Bosnia, pastrama de Tarigrad, si multe altele.


O data importanta in istoria Craiovei este anul 1853, an in care marele logofat Iancu Bibescu vinde „cinstitului magistrat al orasului Craiova“ … „gradina mea de vara din acest oras“ … „care este de doua sute cincizeci si noua de pogoane“. Pretul platit a fost de 12.000 de galbeni imparatesti. Parcul, mândria Craiovei, s-a numit mai intâi Bibescu, apoi „al poporului“, ca azi sa poarte numele primarului Romanescu. Primul primar al Craiovei, ales in 1866, este Gh. Chitu, un tânar cu studii temeinice in Filologie si Drept, facute la Paris. Fiind capabil, câstiga postul de procuror general, in dauna celuilalt candidat, B.P. Hasdeu. Ajunge apoi ministru in guvernele liberale ale lui Bratianu. De câte ori avea loc o remaniere guvernamentala, regele cerea ca doi ministri sa nu fie schimbati: Haret si Chitu. A murit sarac, desi ar fi putut sa se imbogateasca. Mai cunoasteti azi un primar sau ministru sarac?


Inca din 1838 s-au pavat cu piatra de râu strazile centrale; pe mijlocul strazii era un sant de scurgere a laturilor, care vara miroseau ingrozitor. In 1838 apar pe unele strazi felinare cu lumânari de seu; mai târziu vor fi inlocuite cu lampi cu petrol. Pe vremea aceea exista un singur doctor in Craiova, care de fapt era un felcer ce aplica la orice boala un singur tratament: luare de sânge. Craiova va „dormi turcita“, cum spune Ion Barbu, pâna in 1877. Incepând cu acest an, vechea boierime, incorsetata in obiceiuri si traditii orientale prafuite, va incepe sa dispara. Noua boierime care se formeaza se va scoli la Paris sau Viena, pregatind intentiile de europenizare. Multi vor ajunge departe, desi aveau origini modeste, datorita inteligentei, pregatirii si muncii. Unii dintre ei au lasat urme adânci in istoria Craiovei, inaltând biserici, scoli, infiintând fundatii culturale sau lasând o mare parte din averea lor comunitatii.


As mai avea multe de spus, dar am vrut sa sugerez aici ca drumul de la primitivism la civilizatie e foarte lung. De la casele din lemn de pe la 1700 pâna la casa lui Barbu Druga au trecut secole.


Cât priveste casa lui Druga, despre care s-a vorbit in Gazeta, e adevarat ca Ceausescu a dormit aici o noapte; noapte care s-a dovedit a fi cam furtunoasa. Mai intâi, Elena Ceausescu a vrut sa i se serveasca seara salau. Cum oficialitatile nu aveau asa ceva, s-a lasat cu certuri si sanctiuni. Apoi, Nicusor, dupa ce s-a abtiguit putin, a plecat pe jos la hotel Parc, unde il astepta una dintre amante. Securitatea a intrat in alerta fiindca a trebuit sa-i supravegheze deplasarea in mod discret. Apoi, seful Securitatii, din patriotism, a stat toata noaptea in fata camerei lui Nicu, pentru a nu fi deranjat in executarea importantei sale misiuni.


Druga a murit intr-o mizerie fantastica; niste sârbi, care facusera ucenicie la el, il mai ajutau cât puteau. Nu le luase nici un ban pentru ucenicie. Fiecare muncitor ce lucra la Druga pleca acasa cu o pâine oferita de patron; Druga n-a avut parte de pâine la batrânete.


Daca nu ma insala memoria, de Gaulle, când a venit la Craiova, tot in casa lui Druga a fost gazduit; dupa generalul de Gaulle era normal ca tot unui militar sa-i fie oferita casa Druga. Si s-a nimerit sa fie unul de aceeasi valoare cu generalul.


Putini stiu ca de Gaulle a pus o conditie privind vizita lui in Craiova, conditie care, evident, nu-i putea fi refuzata. A cerut ca doua ore sa fie lasat singur cu fostul coleg de la Saint Cyr, generalul Dumitrescu. Generalul Dumitrescu, care a fost sef de promotie in seria din care a facut parte si de Gaulle, dupa ce fusese tratat ca orice ofiter român de valoare, traia intr-o mizerie desavârsita. S-a trezit ca partidul i-a reparat si mobilat casa si i-a marit pensia de câteva ori. Ce au vorbit cei doi generali numai ei stiu.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI DE ULTIMA ORĂ

Au trecut peste eșecul cu Steaua. SCMU Craiova, victorie...

Eșecul de sâmbătă, cu Steaua (2-3), se...

ȘTIRI GdS