….o s-o ducem mult mai puncte, puncte.


Insa eu m-am hotarit sa nu mai comit comentarii politice; este timpul, in fine, sa-mi vina mintea la cap. Desi nu prea are unde. Si nu mai are nici un sens sa critici pe cineva cind totul merge atit de bine.


Alianta ne-a ordonat: „Sa traiti bine!“. Dar nea Basescu a fost baiat salon; n-a precizat data la care sa incepem executarea ordinului. Alianta ne ofera insa un exemplu concludent, aratindu-ne cit de bine traiesc impreuna liberalii, democratii, conservatorii…


PSD a anuntat ca va organiza (fara licitatie, ca de obicei) o revolutie a binelui. Nu s-a specificat, dar, evident, e vorba de un bine destinat lor. Eu, personal, m-am lamurit cu acest tip de bine, si-l doresc dusmanilor mei…


Cum s-a auzit cuvintul magic „revolutie“ s-a si sunat mobilizarea. Petre Roman si-a spalat puloverul cu Persil green power. Cirpa kaghebista s-a curatat cu Vanish si s-a albit cu Ajax… Geoana a inceput sa faca repetitii pentru un clip in care apare in chip de Sfintu’ Gheorghe ucigind balaurul. S-a luat legatura cu organizatia locala din Tirgoviste pentru a se pregati garnizoana… Nu s-a hotarit care va fi perechea care, ca si cea precedenta, va fi invitata in garnizoana pentru o discutie amicala. Unii opteaza pentru Basescu – Udrea. Dar nu sint putini, chiar din PSD, care ar prefera perechea Basescu – Nastase… Mai ramine sa se negocieze contractele cu viitoarele victime si cu teroristii. In acest scop, unui general i s-a pus deja piciorul in ghips.


Zau ca ma ingrijorez; ce ne facem cu atita bine? La fel cum se ingrijora si cetateanul sovietic care, aflind ca in comunism fiecare va avea o Volga, se temea de inundatii.


Dupa cum vedeti, am renuntat la critici politice. Nu de alta, dar antipatiile fata de unii sau vagile simpatii fata de altii m-ar putea impiedica sa fiu total obiectiv.


Macar acum sa fiu obiectiv si sa recunosc ca am fost prea dur cu PSD. O caracterizare globala cum ca acesta e un partid de corupti este evident exagerata. Mai sint unii care nu au fost acuzati de coruptie; dintre acestia, unii sint la tratament, iar ceilalti urmeaza cursuri de reciclare.


Tot la fel, recunosc ca am minimalizat cele spuse de Adrian Nastase la sfirsitul mandatului sau; si asta din cauza unei redactari grafice incorecte a textului. Astfel, cind a zis ca a lasat o tara la cheie, corect era „lacheie“, intr-un cuvint, fiind vorba de un adjectiv derival din substantivul „lacheu“. La fel, cind a spus ca „reforma in justitie a fost terminata“, a vrut sa spuna simplu ca „justitia a fost terminata“.


De partea cealalta, chiar daca le-am dat votul fiindca nu doream sa-l dau celorlalti, nu ca m-ar fi orbit stralucirea politicienilor din aceasta parohie, nu pot sa ma veselesc pentru prostiile pe care le fac. Nu de alta, dar e obositor sa fii vesel toata ziua. Am mai incercat o data, cu Conventia, si pina la urma am plins.


Si totusi s-a mai schimbat ceva. De pilda, directorii unor institutii mai mari sau mai mici, in industrie sau invatamint. Unde s-a reparat greseala vechii guvernari si au fost pusi pe posturi oameni din Alianta. Alte masti, aceeasi piesa.


Dar cind vom termina oare cu vaicarelile, cu plinsu’? Ne plingem ca avem coruptie; coruptie au si altii. Trebuie insa se simtim o mindrie patriotica fiindca a noastra e mult mai dezvoltata decit a altora. De fapt, nu ca exista multi corupti e problema, ci ca sint putini oameni necorupti.


Ne plingem ca n-avem oameni politici valorosi. Dar sa avem rabdare; vorba ospatarilor :„vineee…“. Si apoi avem exemple numeroase in trecut, demne de urmat. De pilda cel al lui Petru Girdareanu care, in 1823, cind, printr-un „ofis“ al generalului Kisselev s-a infiintat orasul Turnu Severin, a devenit mare dregator al tinerei urbe. Si care, primind de la guvern o mare suma de bani pentru construirea unui dispensar, a unei biserici si (neaparat) a unei puscarii, a folosit banii ca sa-si construiasca o circiuma. Pai nu-i acesta un politician modern? Ai jura ca ne este contemporan.


Cind acuzam mereu socul dilemelor pe care le traim, al necesitatii unei optiuni intre curente politice si structuri economice, imi vine in minte cazul lui Petre Pandrea, un mare fiu al Olteniei, din pacate, putin cunoscut. (Chiar eu nu stiam nimic despre el pina ce n-am citit cite ceva din cele scrise de profesorul Mircea Moisa, neobosit iscoditor de vechi documente si manuscrise.)


Plecat din Bals, unde se nascuse in 1904, Pandrea (pe numele adevarat Marcu), ajunge un jurist eminent, cu doctorate si perfectionari in marile orase universitare ale Europei. In acelasi timp se manifesta ca gazetar si scriitor remarcabil al acelei generatii nelinistite a lui Eliade si Noica. Adera la ideile de stinga (o stinga autentica, nu una de parada cum e cea de la noi azi.) Apara oameni sarmani, fara sa le pretinda onorarii. (Va vine sa credeti?) Apara minoritatile de diverse tipuri; comunisti, baptisti, evrei, pravoslavnici de rit vechi, calugari vladimiristi etc.


A trait sub doua sisteme si in amindoua a avut de suferit. A facut inchisoare politica si inainte, si dupa 1944. Sub comunisti a facut 11 ani de temnita. A mincat bataie si de la cuzisti, si de la comunisti (de asta data cu ciomegele). Dar a ramas demn, vertical, credincios principiilor sale.


De asemenea oameni am avea nevoie astazi; care sa slujeasca unor principii, nu propriilor lor interese.