Pasiunea publicului craiovean pentru fotbal nu cunoaste limite, iar fanatismul pentru culorile alb-albastre este inca nemarginit. Definind suporterii Universitatii, putem spune ca acestia nu pot face diferenta intre divizii, nu refuza nici o partida oficiala, indiferent daca echipa joaca acasa sau in deplasare, isi incurajeaza favoritii neconditionat si fara vreun beneficiu de pe urma acestui fapt. Din contra, isi fac programul dupa partidele Universitatii, platesc din propriul buzunar, isi risca pielea in deplasari, se bucura la maximum atunci cind echipa cistiga si in aceeasi masura sufera cind favoritii cunosc esecul.
Catalogati drept huligani si analfabeti de persoanele din afara fenomenului, ultrasii contrazic prin maniera lor proprie si simplista, pentru ca ei sint cei care nuanteaza fotbalul si ii dau frumusetea. Sint cei care fac diferenta intre Universitatea si restul concurentelor. Daca gresesc cu ceva pe arenele din România o fac numai din vina ambitiei care caracterizeaza aceasta zona fierbinte a tarii, avida de fotbal. Exigenta demonstrata pe parcursul acestor ani se datoreaza nivelului inalt la care i-a obisnuit Universitatea, meciurile cu 1.FC Kaiserslautern, Bayern München, Bordeaux, Fiorentina, Paris Saint Germain sau alte grupari care dominau fotbalul european le-a impregnat mentalitatea de invingator si de aceea nu se compromit atunci cind echipa lor de suflet nu joaca nimic. Ei sint cei care o ridica in slavi, dar si cei care o doboara, insa niciodata nu renunta la ea.
Aceste lucruri le-am observat in prima etapa a Diviziei B, in deplasarea de la Rapid II, cind aceleasi fete care parcurgeau sute de kilometri in „A“ nu au putut sta deoparte nici acum, si, din obisnuinta, au continuat sa strabata tara pentru Universitatea. Unora nu le venea nici acum sa creada ca evoluam in esalonul inferior si au afirmat ca „A“-ul nu mai are nici un farmec fara „Cenusareasa“. Cu toate acestea, ultrasii continua „prostul“ obicei sa iubeasca, sa insoteasca echipa peste tot si sa o incurajeze si acum, cind este cazuta la pamint, pentru ca sint convinsi ca intr-o buna zi va reveni acolo sus. Pentru suporteri, Universitatea este un virus de care nu pot scapa niciodata si il pot trata doar cu credinta, in caz contrar devine letal si, o data cu ei, moare intregul mit alb-albastru…
