Craiova are de departe cel mai infocat public din România. Craiova detinea suprematia in absolut toate sporturile si reprezenta un real pericol pentru reprezentantele Bucurestiului. Craiova nu mai are nici o echipa in primul esalon al tarii, indiferent de ce sport vorbim. Craiova a devenit un oras trist si, nu in ultimul rind, cel mai bun motiv de caterinca pentru eternele rivale. Craiova nu mai are pepiniera de altadata si importa talente, pentru ca nu mai exista Sala Polivalenta, in plus, terenurile de sport s-au imputinat vizibil, iar celor care au ramas li s-au taiat portile sau sint impracticabile, copiii fiind nevoiti sa-si consume energia in fata calculatoarelor sau… prin baruri. Si nimeni nu a vrut sa-si dea jos ochelarii atunci si sa ia atitudine cind inca se putea redresa situatia, iar acum, cind dezastrul s-a instalat, nu se simte nimeni culpabil. In felul acesta am devenit… nimic. Iar acum, din nimic, trebuie sa reconstruim totul si sa eliberam visele conform carora, intr-o buna zi, vom fi, din nou, sus.
Daca socul a fost prea puternic pentru unii si nu pot depasi momentul critic, ceilalti, care au capacitatea de a invinge trauma, trebuie sa treaca la munca de jos si sa inceapa reconstructia sportului, a Craiovei. Acest lucru dificil nu se poate face batind din palme, fara bani si fara rabdare, cu toate ca potential inca exista. Chiar daca oltenii sint mai iuti la minte si vor totul dintr-o data, nu se va putea realiza revigorarea fara un strop de nebunie. Idealurile pot fi atinse curind, poate mai rapid decit ne-am astepta, insa perseverenta trebuie sa domine toate personajele angrenate in lupta pentru existenta, in timp ce spectatorii trebuie sa-si incurajeze si sa-si indemne odraslele catre terenurile de sport. Atunci putem vorbi de reconstructie, putem crea un nou mit si putem dovedi ca sintem cei mai buni, indiferent de ramura sportiva. Hai Universitatea! Hai Craiova!
