Relatiile dintre presedinte si premier trebuie sa fie la punctul zero. Premierul e de presupus ca va fi realist si de onoare si se va retrage. Cum e probabil ca PNL il va propune tot pe el premier interimar, dar, si mai departe, candidat la sefia viitorului guvern, de dupa anticipate. Evident, daca ADA va cistiga. Alti candidati care se contureaza sint Mona Musca (intr-o tara destul de misogina) si Gheorghe Flutur, ambii de la liberali. Mai sint apoi Vasile Blaga, care are insa dezavantajul ca vine de la PD. Or, protocolul ADA cere ca premierul sa fie dat de liberali, atita vreme cit presedintele e de la PD. Candidatul care atrage privirile este Theodor Stolojan. A mai fost premier in 1991/1992 si a lasat amintiri controversate pe tema nationalizarii valutei si a aminarii repetate a alegerilor, pentru ca Iliescu sa aiba timp sa isi faca partid, s-a spus, dupa ruptura FSN in martie 1992. Stolojan l-a sustinut in campania prezidentiala pe Ion Iliescu in 1996. A candidat la presedintie in 2000, pentru PNL, si a luat 11% fara sa intre in turul doi. Stolojan ar fi preferat de Basescu, cu care are o relatie personala buna. Pe audienta celor doi a stat ADA de la formare. Stolojan i-a facut loc lui Basescu cu boala reala sau fictiva, nu stim nici azi. Tariceanu, de la inceput, a trecut drept un premier de conjunctura, interimar, care ar urma la un moment dat sa se dea la o parte, sa-i faca loc lui Stolojan, ex-lider PNL.
Tariceanu, cel care i-a succedat lui Stolojan la sefia liberalilor, are acum probleme si in partid. Multi ii reproseaza pozitia sa de „adjunct“, de „subaltern“ al lui Basescu. Ca ar fi prea moale, ca se lasa jucat de presedinte, evident mai versat decit el in ale politicii. Argumentul forte anti-Tariceanu este ca PNL si-a pierdut preponderenta in ADA. PD este acum pe picior de egalitate, iar listele pentru parlament la anticipate vor fi facute pe raportul de 1/1 si nu de 1,3 la 1, ca in 2004. E o crestere spectaculoasa a PD fata de PNL, care se vede si in sondaje diminuat. Pe aceste motive, unii ii cer, de asemenea, demisia de la virful partidului si -nota bene- intoarcerea lui Stolojan si la sefia PNL. Ar fi revansa pentru pierderea congresului liberal din iarna, cind s-au vazut indepartati de grupul format in jurul lui Tariceanu. Grup si el eterogen, format si din destui oportunisti, tariceni de ocazie, si din tineri fara valoare, sustinatori ai sefului, si din fideli ai omului cel mai puternic din partid in acel moment. Un grup neomogen asadar. Vom gasi destui, daca Tariceanu cade, printre adversarii lui. Daca unii cer plecarea lui Tariceanu, altii merg in continuare pe mina lui. Destui ii datoreaza pozitiile in guvern, in parlament sau administratia locala. Daca Tariceanu pierde, s-ar putea sa le vina rindul si lor. PNL este acum un partid cu multe probleme interne, cu conflicte si grupuri de interese, cu lideri avind atitudini divergente. Unele dintre aceste tensiuni se datoreaza luptei pentru suprematie. Altele insa sint obiective si tin de strategia, de obiectivele PNL, percepute diferit.
Intrebarile nu sint putine. De ce nu se retrage PNL din ADA? De ce nu ar trece in opozitie? Sa lase PD-ul sub mina lui Basescu, sa guverneze singur, cu un guvern minoritar, sau in coalitie cu vechii frati de stinga, PSD… In 2008, PNL ar cistiga. Sau de ce nu ar forma guvernul PNL cu PSD, cum sustin altii? Geoana e altceva decit Iliescu, zic ei. Este si scenariul unui guvern de integrare, de uniune nationala (cum se face in Bulgaria). De vreme ce ADA duce la slabirea PNL, ar trebui desfacuta, argumenteaza altii, daca nu vrem sa avem soarta PNŢCD in 2000. Liberalii sint inghesuiti de intrebari grele, la care nu au deocamdata raspuns.
