Duminica viitoare va avea loc referendumul organizat de presedintele Jacques Chirac privind acceptarea sau respingerea Tratatului privind Constitutia Europeana. Nu stiu citi francezi au citit acest tratat, de peste 100 de pagini. Iar din cine l-a citit nu stiu citi au inteles ceva din el.
Tratatul a fost elaborat de o echipa europeana – evident -, dar condusa de un fost presedinte al Frantei, Valery Giscard d’Estaing, boier de vita nobila, cu o lunga cariera politica nationala si internationala. Voluminosul Tratat nu este in nici un caz o copie a laconicei Constitutii americane, ci o adevarata capodopera juridica, acoperind toate segmentele societatii si statului si foarte detaliata in privinta relatiilor dintre statele membre. Ideea de baza a Tratatului Constitutiei europene este sa impuna sub forma de lege fundamentala toate drepturile si obligatiile cetatenilor, firmelor si autoritatilor statale. Drepturi si obligatii care au fost capatate in timp, ca urmare a unor negocieri indelungate.
Totusi, francezii nu par – dupa sondaje – prea incintati de sofisticata Constitutie. Multi intelectuali francezi se opun adoptarii unei Constitutii europene, se opun procesului de largire a Uniunii Europene, se opun aderarii celor mai sarace state din cele invitate pina acum, respectiv România si Bulgaria, se opun deschiderii pietei europene pentru produse noneuropene. Motivele lor sint multe, iar unele deloc marunte.
Ca Franta nu ar trebui sa stimuleze puterea unei Comisii Europene care deja ii afecteaza interesele. De exemplu, adoptarea asa numitei directive Bolkestein, care permite deschiderea aproape completa a pietei serviciilor in Uniunea Europeana. Pare o gluma, dar nu este. Primaria Parisului (ca orice alta primarie din Franta si Europa) organizeaza periodic licitatii pentru furnizarea de servicii, precum transportul public de calatori, salubritate, intretinerea parcurilor, intretinerea strazilor, constructii publice, adaposturi pentru cei nevoiasi sau fara casa si cite si mai cite. Licitatiile sint cistigate regulat de anumite firme, unele dintre ele chiar proprietatea consiliului municipal. Avind piata asigurata, aceste firme au oferit salariatilor conditii de vis: al treisprezecelea salariu, pensionare la 50 de ani dupa 25 de ani de munca neintrerupta in firma, prime, drepturi de concedii suplimentare etc. Directiva Bolkenstein deschide piata serviciilor si cere participare internationala la asemenea licitatii. Asa ca va puteti imagina ca RATB va fi concurat de o firma de transport public din Salzburg pentru transportul public in Bucuresti, iar o firma din Cluj sau Oradea ar putea cistiga salubritatea din Viena sau Lile. Aceasta directiva ii enerveaza pe multi francezi, conservatori, izolationisti si circotasi cum ii stim. Cum adica, o firma bulgara ar putea face deratizarea in Paris? Dar ce stiu oare bulgarii despre sobolani, muste si tintari?
O alta critica adresata de unii francezi Comisiei Europene se refera la chiar procesul de largire a Uniunii. Letonia, Slovenia, Lituania sint tari mici, cu citeva milioane de locuitori, dar România are peste 20 de milioane, multi saraci si multi needucati. Nu putem ca noi, francezii care am fondat Uniunea, sa-i primim ca egalii nostri pina cind nu ne vor ajunge din urma.
Iar o a treia critica se refera la eliminarea treptata a izolationismului european, eliminare inscrisa in Constitutia Europeana cu litere apasate. Puii americani, textilele chinezesti, automobilele indiene, gazul rusesc vor putea intra in Europa si concura produsele proprii cu taxe vamale din ce in ce mai mici si cu oprelisti administrative aproape inexistente.
Toate acestea sint percepute ca o amenintare la adresa Frantei, francezilor si modului de viata construit de ei.
Dar nu acestea sint motivele adevarate. Motivul adevarat este ca francezii au eliminat primii in istorie nobilimea, au facut revolutii, au oferit libertati minoritatilor, iar acum guvernul de dreapta le pune in fata un text pe care il cere votat.
Iar francezii pot spune, in dulcele grai parizian, „Merci, no“. Ar fi o tragedie pentru Europa, dar o noua lectie pentru orice guvern care isi trateaza supusii din virful buzelor.
