A nu se confunda prostituţia cu violul

Bandiţi celebri, oameni politici, poliţişti, procurori, judecători din Romania dau deseori un cocteil ameţitor care, uneori, face ca mafia siciliană să pară un joc de copii. Pină şi Europa a băgat de seamă. Problema nu este că nu se ştie sau nu se inţelege dimensiunea afacerilor necurate, ci faptul că banii care se invirt pot tăia aripile oricărui visător dornic a se lua la trintă cu Zmeul-Zmeilor.

Traian Băsescu, amintindu-ne de Emil Constantinescu (care a eşuat lamentabil luptindu-se mai mult cu morile de vint decit cu mafioţii adevăraţi), se declară stindard al luptei impotriva corupţiei. Este o iniţiativă de toată lauda şi fermitatea actualului preşedinte este o garanţie a demersului său. Dar nu ajunge. Modul cum vede, la această oră, preşedintele Băsescu rezolvarea situaţiei poate funcţiona foarte bine intr-un film de desene animate, cel mult.

A spus preşedintele că mulţi poliţişti nu şi-au făcut datoria din cauza presiunilor politice la care au fost supuşi. Le va acorda un timp de graţie de şase luni, in care să-şi dovedească sau nu buna pregătire profesională şi apartenenţa la valorile morale pe care şi le doreşte Romania anului 2005. Dacă la televizor declaraţia suna bine, imbinind sublimul iertării păcătoşilor cu speranţa regăsirii drumului drept, in hăţişurile patriei dă chiar ca dracu’.

Ce ar insemna alegerea unui comportament ireproşabil pentru, de exemplu, un şef de poliţie? Ar trebui să işi uite trecutul şi prietenii, să-şi radieze istoria. Dar poate el să doneze sărmanilor vilele făcute pe banii „contribuabililor“, să renunţe la automobilele luxoase pe care le schimbă prin sponsorizări „benevole“? Poate el să ajungă să trăiască din „umilul“ salariu de 20 de milioane pe lună cind, acum, numai dacă-i prea fraier nu face banii ăştia intr-o zi? Şi dacă, totuşi, conştiinţa ar zice da, ar sta pe ginduri foştii tovarăşi in a-i reaminti care ii sint datoriile şi faţă de cine? Mă indoiesc.

Cine a pus o dată botu’ la şpagă nu are cale de intors. A acorda in continuare credit acestor indivizi cu o iluzorie speranţă de indreptare cu scuza că oameni politici au făcut presiuni asupra lor e, delicat spus, pierdere de timp. Nimeni nu a stat cu pistolul la timpla lor, forţindu-i să nu işi facă meseria, decit poate atunci cind nu s-au inţeles la impărţirea prăzii. Au „muncit“ laolaltă cu infractorii, devenind ei inşişi infractori din plăcerea de a obţine valori materiale şi pentru aceasta nu au nici o scuză. Cind Melinescu, directorul de la Spălarea Banilor, se pupa cu Genică Boerică la chefuri sau cind chestorul Codiţă se instala in spaţiul locativ inchiriat de acelaşi Boerică, sigur kalaşnikoave in jur nu erau, dar bani şi afaceri da. Să nu confundăm prostituţia cu violul.

Iată de ce demersul amiabil al preşedintelui va rămine o simplă poveste spusă la ceas de seară. Pentru a se face curăţenie e nevoie de alţi oameni, profesionişti, fie tineri, aşa cum şi-ar dori preşedintele, fie bătrini. Aceasta nu contează, singurul lucru important e cinstea. Şi aceşti oameni noi, curaţi şi nevinovaţi, să işi facă treaba legal şi pină la capăt alături de judecători şi procurori integri. Nu mai avem nevoie de arestări spectaculoase la sfirşit de săptămină, nu mai avem nevoie de vinători de vrăjitoare, dar avem nevoie de un mecanism care să distrugă corupţia şi care să ii pună la locul lor pe corupţi. Şi fiindcă azi e vorba de poliţie, in loc de şase luni de graţie ar fi poate mai bune şase luni de cercetări, după care… de la caz la caz.