Ianuarie

Aici la Paris, unde ma aflu, schimbarea de la Bucuresti a stirnit un bun ecou. Lumea se astepta la multe. Chiar daca va fi dezamagita, trebuie spus ca intr-adevar exista o sansa, de data asta pe traseul Bruxelles, ca Romania sa depaseasca dificultatile pe care de altfel multe dintre ele si le-a creat singura. Introducerea cotei unice de impozitare arata curaj si perseverenta. Guvernul Tariceanu si-a amintit un lucru util la timp, care vine din Machiavelli – ca trebuie sa incepi cu masurile radicale, sa schimbi sensul politicii in prima suta de zile si abia apoi, in anii urmatori, sa incetinesti ritmul si sa iei masuri populare. Atita vreme cit te bucuri de sprijin si ai increderea electoratului, trebuie sa ceri sacrificii si sa faci schimbari cit se poate de profunde si de rapide. La 1 ianuarie acest pas a fost facut si sint de asteptat mari transformari in economie. Chiar daca FMI scirtiie, e bine ca partea romana sa fie ferma si mai ales sa duca la capat reforma fara ezitari, sa nu se opreasca la mijloc de drum. Formula guvernamentala cu citiva milionari in dolari-euro facuti in sectorul privat ofera premisele pentru o mai exacta intelegere a mecanismelor economice. Obsesia sindicatelor, a protectiei sociale etc. etc. va disparea benefic si se va putea duce cu adevarat o politica de crestere economica in urmatorii ani, de incurajare a investitiilor, de dezvoltare reala, de creare de locuri de munca. Romania poate deveni o tara interesanta pentru investitorii straini dupa care fugim de atitia ani… Este tot atit de adevarat ca acesti milionari trebuie sa se separe de afacerile lor complet. Trebuie sa fie atenti la imaginea lor si a guvernarii. Sa se dedice politicii si servirii banului public. Altfel va plana banuiala asupra lor ca se folosesc de functiile publice inalte, pentru a-si spori averea. Aici s-ar putea sa fie apoi una dintre sursele unui esec. E o bomba cu efect intirziat. Trendul oligarhic impus de Nastase&Co – preocupat mai mult de conturile lui din banci si de afaceri decit de guvernare – se va intari. Asta ar fi foarte periculos pentru o tara aflata in tranzitie. Trebuie ca actul de guvernare sa se normalizeze.

Ceea ce cred ca ar trebui facut urgent este publicarea unei carti albe a guvernarii 2000-2004. Am iesi din fatalitatea anului zero si a acuzatiilor de coruptie retroactive, si din povestea cu dezastrul pe care l-am gasit si a mostenirii grele lasate de precedenta guvernare. Fiecare minister ar trebui sa prezinte un raport cu date exacte despre ce a gasit la 1 ianuarie 2005. Astfel, o tema prea frecventa de polemici sterile s-ar inchide aici si acum. O carte alba a guvernarii Nastase ar inchide dispute inutile si prostii pe care altfel vom fi siliti sa le auzim patru ani. Mai sanatos este sa se lamureasca lucrurile acum atit pentru putere, cit si pentru opozitie. Alta privire realista, pragmatica si fara iluzii trebuie aruncata spre sindicate. Ele nu vor intirzia sa se ralieze stingii si discursului populist, pentru a agita spiritele la primele masuri mai radicale. Guvernul sa stie ca nu trebuie sa dea inapoi. Ciorbea a facut greseala asta si a platit un pret foarte costisitor. A avut sprijinul FMI si al Bancii Mondiale la 17 februarie 1997, cind a anuntat mari reforme, avea sprijinul masiv al populatiei, dar a cedat, i-a fost frica. Atunci s-a batut un cui in cosciugul regimului CDR. Lectia de atunci trebuie invatata. Dupa patru ani de pasivitate, de conivente pe fata cu guvernul PSD, liderii sindicali au nevoie de o puternica vizibilitate care sa ii confirme pe pozitiile de lideri si, fireste, vor cauta sa iasa in fata sub diferite pretexte. Nu stiu cit mai reprezinta ei salariatii din Romania, dar guvernul trebuie oricum sa fie ferm si sa nu se lase intimidat de discursul amenintator al scoaterii oamenilor in strada, al grevelor si protestelor de tot felul.

Esential pentru a reusi este o foarte buna comunicare cu publicul. Daca Basescu si ministrii se vor ascunde in spatele zidurilor groase de la Cotroceni si Palatul Victoria, putem sa prezicem de pe acum un esec. Deja se arata semne ca noua putere preia multe din metehnele vechii guvernari. Cam repede as zice, domnilor. Domni abia pusi sus au disparut in spatele secretarilor, expertilor, consilierilor, soferilor. Foarte greu mai poti sa ajungi la un ministru, cu care pina alaltaieri vorbeai fara probleme, direct. Puterea e boala grea, e molipsitoare, iti ia mintile si te trimite la groapa de gunoi a istoriei. Dar mai intii iti da amaraciunea infringerii. Cum incepe o casnicie asa continua. Deocamdata vad multa improvizatie, poate inerenta inceputurilor, dar si o glazura de aronganta pe care o credeam disparuta o data cu Nastase. Dezbarati-va de ea repede… e mai sanatos si mai sigur pentru o guvernare.