Batalia pentru electoratul lui Iliescu

Nevoia de a fi un Caragiale al tranziţiei, un Caragiale analfabet, aşadar, face ravagii in presa dimboviţeană. Altfel nu se explică sforţările ziariştilor trimişi la sindrofii electorale de a iscăli ceea ce ei cred a fi texte umoristice. Sub acest semn, prestaţia lui Adrian Năstase la Piteşti a fost tratată in cheie comică, autorii reportajelor folosind prilejul manifestării pentru a-şi incerca stiloul şi la texte cu pretenţii literare. Cum insă cred că abordarea campaniei electorale in cheie comică e deja un clişeu, pe seama demagogiei electorale distrindu-se inaintea noastră cu mai mult folos literar nume precum Caragiale, m-am oprit asupra semnificaţiilor politice.

Toţi cei care au scris, inclusiv cei care au ţinut să facă umor de proastă calitate pe seama nervilor noştri greu incercaţi au remarcat strădania lui Adrian Năstase de a fi altfel decit in alte imprejurări. Potrivit mărturisirilor de la faţa locului, discursul s-a vrut – şi a reuşit să fie – mai cald decit altădată, cu numeroase referiri la viaţa cotidiană. Firescul de la tribună şi-a găsit continuarea in firescul din dialogul cu electoratul.

E o schimbare de strategie electorală? Nu cred că putem vorbi de o schimbare. Cred că putem vorbi mai degrabă de o nuanţare. Şi inainte Adrian Năstase a ţinut discursuri in faţa unor săli uriaşe. Şi inainte a mers pe jos, prin mulţime. De astă-dată insă, a fost vizibil efortul de a fi normal. Sau, ca să fim mai precişi, de a fi Ion Iliescu. Succesul postdecembrist al lui Ion Iliescu la electoratul de stinga işi are explicaţia in citeva note simple. In capacitatea de a intra in dialog şi cu omul de rind. In capacitatea de a fi sincer sau, mă rog, de a părea sincer in discursurile sale.

Anul acesta, Ion Iliescu nu mai candidează, oprit de către Constituţie. Preşedintele are insă un electorat imens cantitativ şi, mai ales, disciplinat calitativ. Sesizindu-l, politicienii au pornit o veritabilă cursă, pentru a pune mina pe acest electorat. C.V. Tudor, privit pină acum de acest electorat cu o anume prudenţă, s-a transformat intr-un om de treabă. Theodor Stolojan umblă prin ţară cu loc plătit la clasa a doua, ia babele in braţe şi boceşte pe umerii şomerilor.

Citva timp, Adrian Năstase a stat in expectativă. El şi cu echipa sa de campanie au contat pe transferul de electorat de la Ion Iliescu la Adrian Năstase, graţie identificării cu un urmaş desemnat. Un timp s-a experimentat această formulă. Cei doi au jucat comedia deciziilor luate impreună, au mers impreună prin ţară. S-au ivit insă unele probleme. Prima şi cea mai importantă a reprezentat-o demontarea de către opoziţie şi de către presă a implicării preşedintelui in campania electorală a unui partid, lucru interzis de Constituţie. A doua a reprezentat-o imposibilitatea de a face pe toţi alegătorii lui Iliescu să treacă la Adrian Năstase prin simpla binecuvintare a lui Iliescu.

In aceste condiţii, Adrian Năstase s-a gindit să ciştige de unul singur acest electorat. Apropiindu-se de imaginea lui Ion Iliescu in conştiinţa electoratului PSD-ist. Va reuşi premierul? Nu depinde numai de el. Depinde şi de Ion Iliescu. Mai precis, de disponibilitatea acestuia de a-l prezenta mai departe drept cel mai bun urmaş al său.