„Parca“ si cu „daca“

Stupefianta disponibilitatea Romaniei prezente catre enigma in stare sa hraneasca din plin nevoia populara de romane politiste, egalata, poate, in tarie, doar de nevoia de telenovele. Sirul enigmelor postdecembriste s-a mai imbogatit cu una. Nu mai e vorba, ca-n 1989, de teroristii care trag din orice pozitie. Nici de minerii despre care nu se stie cine i-a coborit din trenuri pe asfaltul Capitalei, ca in 1990. E vorba de o institutie mult mai de treaba si mult mai respectabila: Uniunea Europeana. Un europarlamentar, membru al Comisiei de politica externa, a anuntat ca va depune un amendament la un Raport al baronesei Nicholson, prin care se cere Comisiei si Consiliului UE suspendarea negocierilor cu Romania. Anuntul a fost facut prin presa bastinasa, dat fiind ca nu numai in Europa, dar nici in tara sa, Olanda, domnul cu pricina nu-i atit de important incit jurnalele sa-i ia in seama declaratia asupra unui amendament la un Raport intr-una din Comisiile Parlamentului European. In Valahia noastra, tara cu o indelunga experienta a cutremurelor provocate de scarpinatul celei de-a 50-a muieri din haremul Sultanului sau de scobitul in nas al garzii de corp a lui Brejnev, stirea cu amendamentul a facut impresie. Titluri tari, de o schioapa si cu litere arzinde pe primele pagini ale ziarelor, declaratii solemne ale politicienilor, ingrijorari in Piata de Peste, unde crapul nu vrea sa lase locul zvirlugii.

Luind in serios agitatia, m-am dus glont la Regulamentul Parlamentului European, sa vad cum se poate ajunge de la un amendament al unuia din sutele de europarlamentari la suspendarea negocierilor cu Romania. Altfel spus, cum se poate ajunge de la aranjatul cravatei de catre un cetatean olandez la un moment politic continental, cum ar fi scoaterea din negocieri a unei tari cu care procesul se afla in curs duduitor.

Am fost obligat la asa ceva, deoarece nimeni din cuprinsul fruntariilor romanesti – nimeni dintre cei care se pretind a fi elitele natiunii – n-a catadicsit sa-mi explice mecanismul. Auzeam de dimineata pina seara prin ferestrele partidelor politice si prin usile intredeschise ale redactiilor doar olandezu-n sus, olandezu-n jos. Baroneasa Nicholson si demisia guvernului. La o adica, era cit pe-aci sa cred ca romanii isi vor piti pina si fumurile urcind din cosuri, pentru ca faimoasa baroneasa s-a suparat rau pe tara, pe Miorita si pe Toma Alimos. Nu mica mi-a fost mirarea constatind ca de la amendament pina la suspendare e un drum mai lung si mai complicat decit de la Pamint la Luna. Intre anunt si decizia soc se interpuneau numerosi „daca“. Negocierile cu tara noastra ar fi fost suspendate:

– daca europarlamentarul depunea amendamentul

– daca Comisia si-l asuma prin vot

– daca Parlamentul European vota Raportul

– daca Comisia si Consiliul catadicseau sa ia in seama un vot doar consultativ, recomandarile Parlamentului nefiind imperative.

Era pe vremuri o zicala: „Daca si cu Parca / Sedeau intr-o barca“. Intr-o barca sta intreaga Romanie, ignoranta in chestiunea elementara a drumului parcurs de un amendament in Parlamentul European, institutie la fel de hazoasa ca si Parlamentul roman. Ca oamenii de rind vor fi fost nelinistiti de anuntul domnului olandez – e explicabil. In tara in care oamenii dorm peste noapte in parcuri, pentru ca un timplar a prezis un cutremur catastrofal, nu-i de mirare ca pot fi luate in serios alarmele stirnite de trasnaia unui europarlamentar, devenit peste noapte vedeta de Dimbovita.

Dar ca jurnalistii si politicienii sa-si puna val negru si sa prinda a boci deja soarta Romaniei nu ma asteptam. Nu de alta, dar eu am banuit ca acestia, de-si zic elite, stiu cum merge treaba in Uniunea Europeana. Ei bine, nu numai gazetarii si politicienii de opozitie, ci si guvernantii au facut mare caz. PSD s-a intrunit in forul conducator pentru a discuta masurile ce se impun. La finele reuniunii, purtatorul de cuvint al partidului a dat citire unui apel dramatic, adresat opozitiei. Ascultindu-l, era cit pe-aci sa iau arma din cui, sigur fiind ca ostile otomate au trecut deja Dunarea si inainteaza catre sediul PSD din Baneasa, in timp ce noul Stefan cel Mare, presedintele ales, Ion Iliescu, s-a pierdut pe undeva prin Asia minora. Mai mult, printre masuri s-a numarat si trimiterea de soli in toate rascrucile continentului pentru a opri mersul amendamentului. Negociatorul sef al Romaniei a dat buzna in studiourile TVR pentru a ne anunta gifiind, ca soldatul de la Maraton, ca se mestereste o conspiratie impotriva Romaniei.

Una din doua:

Sau guvernantii stiu si altceva decit ceea ce se vede si de aia sint asa de nelinistiti.

Sau ei stiu ca e un fleac, si totusi il infatiseaza ca un pericol national pentru ca, ulterior, sa se alinte drept salvatori ai patriei.

In ambele cazuri, ei ne cred prosti.