Meteo

Evenimentul ultimelor zile este iarna grea, care a cazut peste noi. Bineinteles, autoritatile s-au lasat din nou surprinse de manevra asta sofisticata inceputa in Siberia, la est de Urali, si epuizata pe Carpati. Asta e si treaba unei administratii, sa se mire ca vine iarna, viscolul, zapada, frigul. De fiecare data, aceeasi poveste. Am ascultat smeriti, supusi, indemnurile ca lumea sa iasa la deszapezire cu lopeti, cu sare. Tot romanul, care cu ce are. Nu au lipsit scuzele de rigoare pentru intirzierea cu care utilajele au iesit de prin garaje. Ministrii, in frunte cu Nastase, au luat aerul unor mari strategi si au transmis populatiei, prefectilor si adjunctilor lor tot felul de indemnuri, ordine, amenintari, promisiuni. De pilda, cei din Transilvania si din judetele limitrofe dezastrului sa plece cu catel si purcel in Moldova, sa ajute. Asta ar insemna, din punct de vedere militar, folosirea rezervelor. Spatele frontului a fost mobilizat. Generalii nostri insa, dind piept cu inamicul, s-au dus spre sud-vest. Undeva la Focsani, statul major a fost apucat de pintecaraie din cauza fricii, nu cumva sa ramina blocat de nameti, si a luat-o binisor spre Bucuresti, unde se simte in siguranta.

Ziua Z, aia a Unirii, nu a mai avut loc. Toti banii publici alocati s-au dus dracului. Tot sintem saraci, avem de unde. Acum, eu nu sint trist din cauza asta. De ce as fi? Liderii nostri au pierdut ocazia sa joace obisnuita comedie a istoriei nationale. Cu hora, cu discursuri, cu tricolorul arborat pretutindeni la vedere. Am pierdut si noi ocazia sa vedem politicieni prin biserici, facind genuflexiuni la icoane, dindu-se cu fruntea de lemnul sfint, cu luminari in mina, ascultind slujbe cu gindul in alta parte, inchinindu-se evlaviosi si cu multa harnicie. Asta, fireste, atita vreme cit camerele teve sint fixate pe ei. Cum scapa, isi dau coate, chicotesc pusteste, spun bancuri porcoase, sint cu ochii pe ceas. Obisnuita ipocrizie de zile mari, drapata in credinta pioasa. Vezi, Doamne…Apoi e si exploatarea trecutului. Voievozi, batalii, figuri istorice de anvergura. Ei se confunda bucurosi cu marii barbati de altadata. Ii citeaza fericiti, sforaie in microfoane, dau din miini. Dorm bine! Bun si viscolul asta la ceva!

I-a scutit pe dumnealor sa se dedea la asemenea exercitii. Ne-a scutit si pe noi sa fim martorii lor. Toata lumea a cistigat. Inca o demonstratie de patriotism contrafacut si emigram linistit.

Altfel, tot romanul scapat de asemenea panarama a jucat la Loto. Miza creste, sint patru milioane de acum in joc. Si sa vedem ce mai vine. Iarna ruseasca a venit, cistigul cel mare nu a iesit. E ca la ruleta ruseasca. Rusii fac cadouri. Romanii mai pot spera o saptamina c-o sa fie bine. Altfel au de ales intre santiere de constructii in Germania si Israel, capsuni in Spania si alte asemenea. Exista in Occident spitale fara personal inferior, hoteluri unde nu are cine sa stringa mizeria…Romanii sint buni la asta. Drama va veni totusi cind un fraier va ridica paralele. Lumea il va uri de moarte, va fi cautat, amenintat, santajat, izgonit. Incepind cu rudele, apoi cu vecinii, prietenii si colegii. Comedia va continua cu anonimii. Ei se vor multumi sa trimita neobositi denunturi. La politie, la fisc, la nevasta, la amanta, la guvern, la avocatul poporului. Unde se poate plinge un om in tara asta. Presa va navali…Asa ca omul, nu ne mira, va dori din tot sufletul sa nu se afle ca e fericitul cistigator. Povestea asta s-ar putea sa ii aduca numai nenorociri. Anonimatul e ca regatul. Pina la urma, tot il pierzi.

Ieri, fidelii s-au inghesuit la mormintul lui Ceausescu. Asta nu e o farima de trecut. E chiar prezentul. Umbra dictatorului vegheaza insomniaca peste romani. Cu sau fara viscol. Cu sau fara miracolul averii…