Acasă Opinii Intrebari cu raspuns deschis

Intrebari cu raspuns deschis

-

Domnul Adrian Nastase are probleme cu echipa guvernamentala. Un ministru vinde o casa de zece mii de dolari unei firme de stat si incaseaza o suta de mii de dolari. Un alt ministru ia de la trei firme de stat milioane de dolari si le da unei firme private pentru a face o televiziune. Un al treilea este un plagiator dovedit. Al patrulea are o familie care aplica la fonduri europene si le cistiga. Al cincilea a disparut din peisaj: ii cad avioanele, i se omoara militarii intre ei si el nu spune nimic, este total absent, de parca ar fi emigrat. Iar primul ministru fie ignora faptele, fie ii apara pe acesti oameni, in mod evident nepotriviti pentru sarcinile lor. Concluzia presei si a institutiilor internationale este simpla: primul ministru ii apara sau ignora faptele, deci ii acopera. Daca ii acopera inseamna ca este de acord cu ei, adica este de acord cu furtul intelectual si cu drenarea fondurilor de stat catre grupuri de influenta. Nu avem nevoie de asa ceva in structurile noastre, spun institutiile europene. Nu ii mai vrem la conducere, spun subtil, din virful buzelor, alegatorii. Aveti niste probleme, spun oficialii NATO.

Totdeauna trebuie sa te intrebi de ce se intimpla un anumit lucru si sa cauti explicatii logice, rationale, nu gata fabricate. De ce un prim-ministru isi acopera colegii care fac acte pe marginea legii sau pe marginea moralei? Din interes? Ce interes poate avea un om care in ultimii zece ani a trait din politica si care vrea sa faca politica pina la sfirsitul vietii? El nu poate avea decit interesul de a-si pastra imaginea si credibilitatea publica. Iti pastrezi imaginea si credibilitatea publica daca incerci sa rezolvi ce vor oamenii si ai un anumit cod moral in comportare. Atunci de ce ai sustine oameni care se comporta cum tu nu te-ai fi comportat niciodata?

O explicatie este ca primul ministru nu are, pur si simplu, mijloacele de a-i face pe acesti oameni sa demisioneze. Daca accepti o asemenea explicatie, imediat se deschide o nesfirsita cimpie de scenarii. Ca primul ministru este, de fapt, o marioneta in mina unor forte ascunse. Ca exista oameni si structuri mai puternice care sprijina hotii intelectuali si coruptii – asa crede de exemplu fostul prim-ministru Radu Vasile, care in una din cartile sale numeste aceste forte „Structuri“, fara sa explice niciodata ce inseamna acest cuvint. Intr-o societate democratica, aceste structuri se numesc pur si simplu mafiote si sint considerate amenintari grave la adresa democratiei si moralei publice. Italia a trecut prin lupta impotriva structurilor mafiote care, intr-un fel sau altul, au fost amputate, fie chiar si partial. Dar in Romania este greu sa faci proba unor asemenea structuri. In Romania avem mai degraba de-a face cu infractori individuali, unii de scara foarte mare, care au beneficiat sau beneficiaza de complicitatea unor cercuri din justitie, politie, politica si administratie pentru a se imbogati. In ciuda teoriilor, pina in prezent nimeni nu a putut proba ca in Romania exista structuri mafiote, respectiv organizatii criminale ilegale cu structuri, reguli si lideri bine stabiliti. Nici macar aici nu reusim sa ne organizam bine, mergind pe modelul haiducilor si lotrilor care se lupta cu toata lumea. Nu vreau sa spun ca nu exista intelegeri de tip mafiot. Vorbiti cu orice ministru din nenumaratele guverne ale Romaniei dupa 1990 si va va spune ca macar zece la suta din timpul lor a fost ocupat de interventii personale, cereri cu iz de ilegalitate, solicitari de clan. Dar nu vad cum Beuran, Puwak, Mitrea, Stanoiu si Nastase ar fi in acelasi clan mafiot, acoperindu-se unii pe altii. Nu se poate. Sau, mai exact, daca se poate, nu mai avem nici o scapare.

Atunci de ce primul ministru pur si simplu nu le cere acestor oameni sa-si vada de drumul lor fara sa mai incurce politica tarii? Explicatia pe care o gasesc eu este rau-intelesul spirit de echipa. Se stie ca in fata unor sarcini mari, coplesitoare se formeaza echipe care incep sa dezvolte o cultura proprie, o solidaritate profunda, relatii de intrajutorare, numai pentru a putea face fata incercarilor. Aceste echipe ad-hoc poarta un nume: task teams (echipe de sarcina). Daca o asemenea echipa dureaza suficient de mult, ea este inevitabil pusa in fata unor decizii morale. Respectiv, are nevoie de criterii morale, nu numai economice, financiare sau ingineresti de functionare. Daca echipa are reguli morale, atunci este in general protejata impotriva declinului catre o forma mafiota. Respectiv, prezenta criteriilor morale asigura echipa ca nu se transforma intr-o banda, clica, mafie, oricum doriti sa o numiti. Iar aceasta este valabil in sport (nu cumva stiti cluburi care se comporta ca o banda, gata sa vinda si sa cumpere orice in profitul propriu?), in economie (ati auzit de firme falimentate de banditismul celor din conducere, nu mai dau exemple, de la noi si de aiurea?) si in politica.

Daca stii aceste lucruri, te uiti atent sa vezi: echipele de conducere au criterii morale, chiar discutabile, sau se indreapta incet catre forme mafiote? Unii din afara si din interiorul Romaniei asa cred. Cu sau fara argumente. Dar nu asta e problema.

Cred ca este timpul ca politicienii responsabili din Romania sa se intrebe catre ce se indreapta.

ȘTIRI VIDEO GdS