Plictiseli

Nimeni nu se plictiseste azi in Romania. Fiecare are ceva de cumparat de pe tarabe. La preturi pentru toate gusturile si pungile. Ca in filmul sovietic din anii ’30, „Toata lumea ride, cinta si danseaza“. Acalmiile verii s-au dus, sint deja uitate. Deschizi televizorul, rasfoiesti ziarul dimineata, invirti butonul radioului si peste capul de locuitor cade o ploaie de vesti, care mai de care mai apetisanta. Sa tot ai cu ce-ti petrece vremea. Sa facem o scurta enumerare. Va rog sa va stapiniti risul. Avem un conflict tare intre SRI si Comisia de control a parlamentului. Frison, nu alta. Comici vestiti ai filmului mut. Alta veselie e legata de bani. De parale, bre! Guvernul zice sa aducem impozitele de la anul la 23-25 %. Asta ne-ar apropia un metru de Occident si ar face putina lumina in finantele tarii, mult prea incurcate. Iliescu zice niet. Ca gag e foarte bun. Adica acceleratie si, poc, piciorul in marsarier. Vin alegerile si lumea e prea incurcata si asa. Totul se va termina cu o bataie colosala cu frisca. Alt gag. CNSAS are liber, unda verde, de la premier. Nu mai zice despre respectivii ca ling dosare. Acum zice invers. Ca dosarele ii ling pe ei. Adica, in traducere libera, sa fie publicate dosarele ofiterilor de Securitate care au facut politie politica. De la Bruxelles, chestia se vede foarte bine.

Dupa retragerea lui Hurezeanu, premierul chiar avea nevoie sa puncteze la imagine. Mai ales dupa ce Iliescu s-a pus de-a curmezisul la povestea cu impozitele. Scor nema la nema. Vorba Sofiei, capitala Bulgariei noastre dragi. Cel mai mult mi-au placut in retragerea lui Hurezeanu de pe baricadele guvernului declaratiile celor doi. Fugarul si parasitul s-au manifestat foarte elegant cu acest prilej trist. Au lipsit gara, trenul care se departeaza, batista uda de lacrimi, fluturata pe un peron. Hurezeanu si Nastase si-au potrivit cuvintele. Nimeni nu a iesit jignit, sifonat. Ironiile si cititul printre rinduri – absolut necesare la asemenea ocazii – s-au observat cu ochiul liber. Pentru nepriceputi, a se folosi o lupa. Alta parascovenie s-a petrecut la Craiova. Asta s-ar numi „scene de masa“. Poporul, si ce popor, neamule, iese in strada ca sa protesteze dupa ani de impilari si frustrari. Ciomege, asalturi la baioneta, urale. Mascati, trupe de protectie. Ca intr-o distributie de teatru, la coada afisului, „multime, popor, tirgoveti“. A fost ca in filmele de mare montare. Suspans cit cuprinde, violenta. Ce-si doreste mai mult junele spectator, platitor de bilet in amarita sala de cinema mirosind a igrasie, nereparata de o jumate de secol. Se vede filmul, se sparg seminte, se vorbeste tare in intuneric. Daca nu ai, bineinteles, linga tine o amoreza cu care sa te giugiulesti. Cartierul exulta la scene in care eroul nostru rapune personajele negative. Chestia e ca de data asta nu prea stim care e eroul nostru. Pe cine huiduim, pe cine aplaudam? Grea chestie. Film prost.

Politicienii sint in plin mars triumfal. Ei, ca omul, mereu viseaza. Au dat gata Constitutia. Si eu care credeam ca prostu’ ca sa vezi ce dispute aprige or sa fie. Cum se vor incaiera alesii neamului pentru un amendament! Mi-era teama, soro, de varsare de singe, ma intelegi? De cuvinte dure aruncate de la tribuna. De vitriol englezesc, care arde ochii! Aiurea! S-au inteles dulce, „pupat toti piata Endependenti“. Neamu’ prost s-a vazut. A trecut noul text al Constitutiei, bre, ca rata prin apa. Nimeni nu a avut obiectii. E nici prea prea, nici foarte foarte. Nici schimbata cine stie ce, nici lasata ca inainte. Treaba de profesionisti. Nimeni nu si-a batut capul prea tare. Nu era o chestie de bani, asa ca nu au sarit la bataie. S-au inteles, ca doar oameni sintem! Lucrurile esentiale au ramas tot acolo. Privilegiile sint garantate. Nimeni nu a clintit un fir de par din capul politicienilor. Nu au de ce sa se teama. Vor ramine in piine si dupa referendum, si dupa alegeri. Tot ei. Bravi, la datorie, servind patria.