O alianta care face valuri

Se discuta mult, pro si contra, despre o alianta intre PNL si PD. In afara de seceta din acest an, e subiectul la ordinea zilei. Si inteleg de ce. In cei trei ani care au trecut de la ultimele alegeri, e primul eveniment care agita apele amortite ale Opozitiei. Pana acum, Opozitia n-a reprezentat nici o clipa o amenintare reala pentru PSD, instalat confortabil si arogant la putere. Tavalugul pesedist parea pregatit sa zdrobeasca totul in calea lui fara sa intampine vreo rezistenta serioasa din partea cuiva, ceea ce, in afara de blocarea jocului democratic, avea efecte negative si asupra celor prinsi in joc. Actualul partid de guvernamant, pe de o parte, era incurajat sa-si permita orice, netemandu-se de o sanctiune la urne. De altfel, dupa parerea mea, multe din greselile sau imprudentele comise de PSD in actuala guvernare se explica printr-o prea mare siguranta ca nu va veni o nota de plata. Pe de alta parte, Opozitia, anemica si neputincioasa, era amenintata sa se anemieze si mai mult. In PD, crestea vizibil pericolul emigrarilor spre PSD. Numerosi pedisti aveau, probabil, bagajele gata facute si asteptau un moment prielnic ca sa paraseasca nava lui Basescu. Politicienii nu sunt, totusi, niste sfinti. Daca vad ca n-au sanse sa ajunga la carma, se orienteaza dupa directia vantului. Petre Roman nu gresea prea tare cand le spunea, recent, colegilor sai de partid ca politicienii n-ar trebui sa faca politica pentru ei, ci pentru cetateni, dar nu de vorbe ducem lipsa azi in Romania, ci de caractere. Nici in PNL pesimismul nu era lipsit de urmari. El stimula conflictele interne si, totodata, indemna la compromisuri. Pe scurt, slabiciunea crea slabiciune, dupa o bine cunoscuta logica a starilor de spirit fataliste.

O alianta dintre PNL si PD, ca idee, nu e, asadar, o idee rea in principiu. Cu toate impotrivirile sau dubiile care au existat si exista inca, un lucru e incontestabil. In sfarsit, se intampla ceva in Opozitie. Unii s-au intrebat, cu un aer foarte teoretic: ce fel de mariaj este asta, intre un partid de dreapta si unul de stanga? Intrebarea ar fi avut oarecare temei daca in Romania doctrinele ar conta mai mult decat ca subiect de palavrageala in simpozioane. Or, nici PSD nu-si aduce aminte ca e partid de stanga decat in preajma alegerilor sau cand face corespondenta cu Internationala Socialista. Nu aici, in planul doctrinelor e calcaiul vulnerabil al aliantei dintre liberali si democrati.

Dar sa remarcam intai cel mai important argument in favoarea ei. A fost limpede ca negocierile dintre PNL si PD au produs nervozitate la PSD. As spune, chiar, ca PSD, poate speriat, poate numai surprins, n-a avut inteligenta de a afisa o indiferenta vicleana. S-a grabit sa dezvaluie ca vede alianta cu ochi rai, dandu-i astfel valoare de pericol posibil pentru sine. Cei din Soseaua Kiseleff au dezgropat amintirea defunctei Conventii Democrate, responsabila de esecurile guvernarilor dintre 1996 si 2000, or asta n-a facut decat sa le atraga atentia liberalilor si democratilor ca trebuie sa duca negocierile in asa fel incat sa evite comparatiile defavorabile.

Si, acum, sa revin la ceea ce consider eu a fi calcaiul vulnerabil al acestui mariaj politic, devenit „lung prilej de vorbe si de ipoteze“ ca divortul dintr-o cunoscuta balada a lui Toparceanu. Sunt convins ca ambele partide, si PNL, si PD, sunt sincere cand isi clameaza adversitatea fata de PSD. In legatura cu asta, nu e loc de indoieli. Mai ales ca PSD

n-a ascuns dorinta de a se eterniza pe fotoliile pe care le ocupa acum. Problema e alta: daca o solidaritate negativa e suficienta pentru a da consistenta unei aliante. Pana acum, atentia celor care au purtat negocierile dintre PNL si PD s-a concentrat exclusiv asupra unor lucruri care tin de vanitati, de ambitii personale si de interese de partid, cum ar fi: cine va fi prim-ministru in cazul unei reusite electorale? cine se va indrepta catre Cotroceni? si cum vor fi stabilite listele? Nu neg, si acestea sunt chestiuni importante, care e bine sa fie limpezite, pentru a se evita certuri ulterioare. Dar presupun ca nu sunt singurul care, pentru a avea incredere intr-o asemenea alianta, ar vrea un raspuns si la o alta intrebare: e de ajuns oare doar dorinta de a rasturna PSD de la putere?