Blocstart

Lumea politica incepe sa fie traversata de o mare nervozitate. Vacanta de acum este ultima dinaintea alegerilor. Bruxellesul ne asteapta sa incheiem negocierile, si in 2007 sa fim membri. Cine va cistiga la anul va trebui sa faca acest pas. Vara asta se fac cartile. Se scot armele din rastel, competitorii se pregatesc in blocstarturi. Primele miscari de trupe le sesizam la partidul de guvernamint. Restructurarea guvernului a fost doar un aspect. Altul a fost desantul unei grupari ministeriale la partid. Octav Cosminca, omul care cunoaste PSD ca pe buzunarele lui, insotit de Dan Matei Agathon, s-a intors la partid ca sa puna lucrurile in ordinea de bataie pentru campanie. Cosminca nu este atit un presedinte executiv al PSD, cit seful campaniei electorale. El va alcatui listele, va masura potentialul real din filiale, va aloca resurse, va verifica dosare. Etc. In context, Cosmin Gusa si-a dat demisia. Faptul spune multe despre conflictele de interese si persoane din PSD si despre optiunile dificile ale acestui partid, acum. Or sa mearga pe linia de modernizare, de occidentalizare a PSD, care este linia inaugurata de Nastase & Co dupa 2000, cu riscul de a pierde electorat. Or sa mearga pe linia veche, unde se afla bazinul electoral propriu (batrini, saraci, populatie rurala etc.). Deocamdata, asistam la o manevra de repliere, un pas inapoi, si o chemare la intarirea disciplinei. Partidul incepuse sa se clatine, ros de contradictii. S-a dat alarma, goarna a sunat mobilizarea generala. Asa se explica acest start prematur in campania electorala. Cind partidul e in primejdie sa se destrame e bine sa inventezi un dusman extern. Acesta ar fi opozitia si posibilitatea de a pierde puterea. Sperietura ca ar putea pierde in 2004 ii aduna la un loc pe adversarii ireductibili de pina mai ieri. Dupa alegeri, vom trai si vom vedea. Pina atunci insa, ele trebuie cistigate.

Si ce face opozitia? Ea e calma. Se tine de basme. Pentru ea, alegerile sint un film SF care nu o priveste. Un fel de literatura de anticipatie fara legatura cu realitatea. PSD nu va intirzia sa treaca peste acesti visatori indolenti cu tavalugul. Partidele din zona centru-dreapta cred ca pot sa nu faca nimic, dar vor fi votate pentru ca lumea se va satura de PSD. Acestia au ca argument ideea ca PSD a cistigat in 2000 tot asa. Nu a facut nimic in opozitie, dar a revenit la guvernare. Argumentul nu e valabil. In 1996-2000, Constantinescu & Co a guvernat atit de prost tara, incit a reusit sa scoata de la naftalina PDSR. Daca ar fi guvernat macar mediocru, ar fi ramas la putere. A urmat dezertarea lui Constantinescu in vara alegerilor (cind era preocupat mai mult de idila lui sentimentala adultera decit de tara), care a transformat o retragere previzibila in debandada, haos si dezastru politic pentru cei care il sprijinisera. A fost gestul unui om politic iresponsabil, ajuns dintr-o neintelegere presedinte. Cu tara aproape de colaps, fireste populatia s-a intors la trecut. Singura forta politica in stare sa preia tara, sa o guverneze – pentru electorat – parea atunci cea din jurul lui Ion Iliescu. Exista si alte pareri in rindurile opozitiei. Unii cred ca nu e nimic de facut in 2004, ca PSD a cistigat deja alegerile si nu are nici rost sa se bata. Amina aceasta confruntare pentru 2008. Unii au argumentul cinic: lasa sa scoata PSD castanele din foc, ca apoi sa plateasca pretul. „Castanele din foc“ inseamna sacrificiile cerute de integrarea in UE. Din 2004 pina in 2007, tara trebuie sa sufere transformari mari, pretul va fi platit din greu de populatie, si asa prea incercata. Va fi un succes de prestigiu integrarea in UE; dar votul in 2008 se va intoarce spre opozitie. Mai bine sa asteptam. Pina atunci, aceasta stare de confuzie face ca opozitia sa nu isi faca simtita prezenta cu un proiect electoral serios. PNTCD sta pe margine. Constantinescu a uitat ca acum doi ani, in iulie, a declarat ca nu va conduce niciodata un partid. Si ca e scirbit de Romania. Se intoarce acum sa cerseasca voturile romanilor. Sansele lui: sub 1%. PNL si PD sint inca la tatonari. Alianta, liste comune, fuziune? Habar nu au si „avem timp“. Eu cred ca nu au si ca o decizie e urgenta.