Secta din Modrogan

Romania este in acalmie politica. Nu se intimpla nimic. Rasfoind ziarele, dai de trei ani de aproape aceleasi subiecte, aceleasi figuri. Poti tipari o editie de acum un an si sa schimbi numai data. Putini vor observa ca e o copie, un ziar vechi. Lucrurile se repeta monoton. Aceleasi declaratii festiviste ale guvernului, aceleasi replici anemice ale opozitiei. Aceleasi scandaluri financiare, aceeasi coruptie pe care nu stiu cine o infrunta cu vitejie. Aceleasi cancanuri din culise, mereu aceleasi. Pare ca tara asta a inghetat intr-un stop cadru. Noroc cu birfele, zvonurile, atacurile la persoana. Astea fac cit un ventilator la vreme de arsita.

Totusi, ceva-ceva parca incepe sa miste. Politicienii vorbesc tot mai mult despre alegeri. Ne indepartam de anul 2000 ca o nava care iese din port in larg. Atunci, PSD a triumfat dupa dezastrul lasat de regimul Constantinescu & CDR. Tempi passati. Rind pe rind, ies la scena liderii, ministrii, se tin conclavuri, se dezbat lucrurile. Ce s-a intimplat acum la PD mi se pare un episod al acestei cresteri subite de tensiune. Sesiunea parlamentara se termina. Vine toamna, copii, si apare Scaraoschi in pielea goala. Sub forma de „Hai repede, ca nu mai e timp!!! “ Alegerile bat la usa. Asadar, Viorel Pana a fost exclus. Traian Basescu isi afirma autoritatea suprema in partid. Daca fluieri in biserica din strada Modrogan, te duci la plimbare. PD sta chitit in spatele lui Basescu si nu misca in front. Coloneii, maiorii, plutonierii, soldatii sint perfect aliniati. De ce? Nu e greu de aflat. El trage partidul dupa el. Sta foarte bine in sondaje, mereu in primii cinci. Nu e putin lucru. Altceva nici nu are PD de oferit in acest moment si nici in perspectiva 2004. In fond, de asta a fost scos Roman si adus urgent Basescu. Teama de a disparea ca partid a provocat o reactie de ejectare a fostului prim-ministru, fondator al partidului, charismaticul Roman. Care totusi a luat numai 2,5% la alegerile prezidentiale din 2000.

De placere, de neplacere, pedeii stau cuminti sub mantia comandantului de nava. Cu multi dezertori si disparuti spre colive mai mari, adica la PSD, cu filiale slabe, PD joaca singura carte la indemina: Basescu. Multi dintre fostii lideri s-au evaporat. Tot la social- democrati, vezi Doamne, unde inima bate in stinga si steagul e rosu ca ouale de Paste. Cei ramasi nu au decit solutia disciplinei. Strins uniti in jurul marelui conducator, asteapta infrigurati vremuri mai bune. Poate vine soarele si pe ulita asta. Asa ca Basescu tuna si fulgera, face acrobatii, arunca vorbe taioase, ride singur in microfoane. Uneori ride cu el si sala, ca tot nu are incotro. Partidul aplauda, sustine, voteaza. Toata lumea pedista spera ca stilul foarte personal al liderului lor va colecta voturi cu nemiluita in 2004-2005.

Nu stiu cita imagine pozitiva produc excluderile in spectacole amuzante cu participarea presei. Cred ca mai deloc. Lumea vede buna dispozitie, declaratii belicoase, atmosfera de congres. Dar cu ce ramine e greu de anticipat. Simbata parea ca am ramas la inceputul anilor ’90, cind oricine ridica vocea se trezea exclus. Asa s-a intimplat la liberali, la taranisti, la social- democrati. Partidele au fost tocate marunt, marunt de aceste reflexe bolsevice. Cum a pus ochii pe tine sefu’, pazeste-te, ca nu mai ai zile multe in partid. Daca mai ai tupeul sa iesi in presa si sa zici nazbitii, atunci te-ai lins pe bot de deputatie, ministeriat si alte bunatati politice. Mai bine stai acasa si te uiti la televizor. E mai sigur. Totusi, dragii mosului, incepe spectacolul! Basescu a punctat precis. Principala tinta: alegerile locale. Pina atunci insa mai e un an. Se incinge tarita. O sa avem de ce ride si de ce plinge. Episodul PD din ultimul week-end e un stingaci inceput de campanie electorala. Mici exercitii de inviorare.