Politia devastata

Luni, presedintele a facut prapad la politie. In loc sa se gindeasca la pensie, la o retragere protocolara, cum a procedat Havel, pe ultimii metri Iliescu arata ca nu si-a pierdut instinctul politic. Nu stiu ce il alarmeaza, ce nu il lasa sa doarma. Pesemne ca fenomenul coruptiei e chiar grija lui. Poate ca nu e un calcul politicianist aparitia asta in forta. Poate chiar e ingrijorat de ce se va intimpla cu PSD dupa plecarea lui. Deja ideea ca s-ar intoarce la partid in Kiseleff, ca va prezida sedinta de la Snagov, poate si altele, Doamne fereste, a stirnit reactii negative. Cine mai vrea asa ceva? O noua generatie si-a facut loc. Ea vrea sa isi croiasca alt drum si a prins gustul fara pereche al puterii. De ce ar sta sub tutela chiar si a unui personaj istoric cum e Iliescu? „Parintele fondator“ ar trebui sa stea deoparte, zic ei, sint alte vremuri.

Numai ca iata o rabufnire, de data asta pe o directie principala a coruptiei. Sigur, Iliescu nu poate lua taurul de coarne. Ar trebui sa se dea la marii afaceristi care isi folosesc pozitiile guvernamentale sau de partid ca sa puna botul la smintina din gros. Adica Iliescu nu prea poate aborda politicul. Aici se fac marile jocuri, dar e greu sa iti bati propriii copii. Ii mai certi, ii mai urechezi, dar le suporti capriciile. Daca un capriciu e sa dosesti milioane de dolari. La ultima intrevedere de la Cotroceni cu virfurile PSD s-au spus lucrurile care trebuia zise. Omul s-a racorit. Ca un bunic, care arata cu degetul si spune: „sa nu zici ca nu ti-am spus!“ Cei mai multi s-au facut ca nici nu aud. Dar asa sint unii, mai tari de urechi. Ei nu aud decit zgomotul gratios al fisicurilor.

Si a venit sfinta zi de luni, cind politia a fost traversata de un frison puternic. Asta pe fundalul tragediei navetei Columbia. Sub mirajul unui urias cistig la loto, care i-a facut pe multi sa viseze cai verzi pe pereti. Ca fac donatii nevoiasilor, ca zidesc o biserica. Si alte d-astea, parascovenii de pauperi care nu mai stiu de unde sa scoata bani pentru a plati intretinerea. Aproape ca nici nu s-a observat ce bucurie li se intimpla politistilor. Cei mai multi se uita spre oportunitatile pe care le au agentii de circulatie o data cu noul cod rutier. Sa vezi acum spagi, mituiri, tentative reusite de corupere si bani negri. Pina acum, dadeai una suta mii ca sa scapi cu carnetul, acum o sa dai taman un milion. De ce sa duca acasa agentul de circulatie numai 30 de milioane de lei lunar, cind poate sa duca una suta milioane lei lunar, la aceeasi nevasta si copilasi. Numai politai batut de arsita, de ploi si de ninsori pe drumurile patriei sa nu fii in vremurile astea. Dar uite ca mai ai si necazuri. Si viata este extrem de scumpa.

Iliescu dixit: politistii sa stie ca societatea nu mai tolereaza coruptia! Hodoronc-tronc. Dar coruptia, stie bine Iliescu, a patruns pina in maduva si in politia romana. Si nu de azi, de ieri, dar a atins un prag insuportabil, de unde devine periculoasa pentru intreaga societate. Nu e timp de bilanturi festiviste, cum a facut IGP. De ce sint atitea droguri in scoli, de ce ungurii si bulgarii captureaza mai multe droguri? Intrebari de baraj. Sint niste gura-casca politistii nostri? Sint cu ochii pe marfa ca sa isi taie partea lor din placinta? Iliescu, alimentat de serviciile speciale, pe care le are sub control, prin Timofte si Fulga, pare sa aiba niste banuieli sumbre. Adica nu ii banuieste ca ar fi niste naivi, ci dimpotriva. Daca e asa, si-a luat inima in dinti, daca tot nu o facea chiar nimeni, si a pus toroipanul pe ei. A plouat cu demiteri. Lumea se bucura.

Cine nu face asa cind cade un chipiu? Sa vedem insa ce se va intimpla cind risul nostru va inceta. Rocade au mai fost in politie, treceri in rezerva, la fel. Dar efectele au fost zero daca ignoram ca s-au perfectionat metodele de inavutire, a mai crescut lacomia cu fiecare schimbare la virful politiei. Dati-mi voie sa fiu totusi sceptic. Despre coruptia in politie, ca si in alte zone, vom mai vorbi multa vreme…