Matura

Curtea interioara a bisericii este curata. Foarte curata. Rezemata de zid, o matura. Tocita. Citeva fuioare de pai invirtejite. Mos Nicolae s-a oprit si si-a adus aminte: in casa parohiala locuia o femeie de 40 de ani, mica de statura. Era angajata ca femeie de serviciu. De mila, a luat in grija o batrinica, de 90 de ani, si o fetita, de sase ani. Fetita se numeste Elena. Dimineata, cu batrina de o mina si fetita de cealalta, femeia deschide biserica. Batrina are guta. La fiecare pas, femeia se loveste de batrina si se inclina spre fetita, ca o limba de clopot intre doi pereti de carne muta.

Drumul de zece metri, din casa pina la usa bisericii, este lung. In timpul parcurgerii lui, trec doua curse de tara. Taranii coboara in fata bisericii cu de-ale gurii, isi trag sufletul si pleaca la piata cu merindele. Cite unul se inchina.

In fata usii bisericii, femeia lasa bratul batrinei sa cada. Scoate din sort cheile si, in intunericul diminetii, cauta cheia cea buna. O incearca. Cind reuseste, usa de fier se poticneste prin aer si se deschide, impinsa cu patru brate. Femeia si fetita intra in intuneric. Batrina ramine in urma. Se agata cu miinile de tocul de fier si, asa, tragindu-si picioarele aproape paralizate dupa sufletul care abia respira, spune, agatata de canatul usii: „Intra, maica, mata, ca eu intru mai greu, mama“.

Intunericul bisericii este atit de greu incit, atunci cind a facut Dumnezeu lumina, a vazut si Mos Nicolae ca toate femeile de serviciu din lume au luat de mila pe linga ele cite o fetita, a carei mama a murit de cancer, si cite o batrina bolnava. Toate femeile de serviciu din lume aveau doar 140 de piini salariu pe luna. De aceea, acum un an, cind femeia a aprins lumina si s-au vazut icoanele veghind in fata altarului, Mos Nicolae s-a uitat in jur, i-a intrat ceva in ochi, era sarat, si a gindit: „Doamne, eu ce dar pot sa fac aici, unde totul este indeajuns de binecuvintat?“ Dar, fiind travestit, asa cum umbla, el a intrebat doar: „Aveti nevoie de ceva?“

„Pai, a spus femeia, am avea nevoie de o matura, domnule. Uitati-va si dumneavoastra la asta din colt. A ajuns ca vai de ea.“ „Maturati mult?“, a intrebat mosul. „Maturam, ce sa facem. Toata lumea care intra si se roaga sa primeasca ceva lasa in urma gunoiul. Afara, tinerii arunca ce au in mina unde apuca. Matur de cite zece ori numai dimineata, in fata bisericii. Peste un ceas, este la fel, nici nu se vede ca am maturat.“ Mosul avea iar ceva in ochi. S-a intors. „Maturati in continuare, doamna. Va aduc eu o matura.“ Si Mos Nicolae le-a adus o matura, dupa cum i s-a cerut. Altora le-a indeplinit alte dorinte: jucarii, papusi, salarii, masini de lux, legi mai umane, avantaje sociale, excursii in tari de duh… Aici, mosul atit a adus: o matura. De ce, nimeni nu stie. De ce a fost atit de masurat, acolo unde ar fi fost atit de ajutat, la maturat, nu a spus.

Astazi, privind matura aceea hartanita, sprijinita de zidul bisericii, cuminte, mosul si-a adus aminte de cadoul de anul trecut. Darul vechi, si-a spus mosul, a fost atit de bine folosit, incit abia se mai tine in sirma. Avea iar un ochi umezit. Ninsoarea asta, marunta, sarata…

Anul acesta, nici batrinica, nici femeia, nici fetita nu mai erau de fata. Intirziasera. Totusi, cu o seara inainte, cineva, femeia, fetita, maturase toata curtea si lasase matura rezemata de zidul bisericii. „Adu-ne, mosule, o matura si in acest an. Caci, uite, lumea intra aici si iese. Taranii vin la oras si pleaca. Tinerii arunca ce le prisoseste pe jos si se grabesc sa ajunga la scoala, sa invete ceva frumos. Aici, la noi, nu se schimba nimic: ce ne dorim noi este sa avem o matura si sa ramina pe lumea asta, stii, nu mult, ca sa deranjeze, macar oleaca de gunoi, sa ne meritam piinea pe viata asta si gunoiul pe lumea de apoi. Te rugam mult, mosule…“

Mos Nicolae a plecat la serviciul lui, unde avea calculator, si aceeasi ninsoare sarata in ochi. Avea pentru toti copiii din lume toate cadourile pe care le-au visat. O matura insa, intr-un an, la trei femei, la trei virste, era greu de daruit.

Mosul vedea sirul acesta de femei care vor trai vesnic, cit traia si el: batrina, femeia si fetita. Vedea mormanele de dulciuri si jucarii pe care le va aduce la alti copii. Si aici, in fiecare an, o singura dorinta: o matura noua, pentru una veche, tocita pina la sirma, de atit maturat dupa toti cei daruiti, din ziua dintii si pina in ziua din urma.

Ningea chiar si pe ecranul calculatorului lui personal, sarat, si mosul s-a gindit ca lacrimile toate ar trebui adunate din lume si aruncate peste gunoiul nematurat, sa fie si el, pe cit era de iubit, pe atit de sarat…